Bunicii și străbunicii noștri i-au așteptat în zadar pe americani, care au început să vină abia acum, după ce ei au cam plecat. În Tîrgu Ocna, orășelul moldovean care trăiește din sare și (puțin) turism, a ajuns să locuiască Wade, un american de vreo 40 și ceva de ani din Dallas care s-a încumetat să se căsătorească cu o localnică și să cumpere o casă veche de pe strada principală, lîngă gară, pe care a restaurat-o și a făcut-o bar: Centru Vechi 1925 Pub, de la anul în care a fost construită clădirea. Acum vreo cîteva luni, nu mult timp după inaugurare, am băut acolo cu un prieten niște Nenea Iancu, berea Cațavencilor (7,50 lei!), cu ochii la capul de lup dacic și la fresca tîrgului de acum o sută de ani de pe pereți.
În week-end-ul trecut, texano-băcăuanul nostru a organizat în parcul orașului prima ediție de Ride to Rock Old Town Festival, o întîlnire moto-muzicală dedicată bikerimii/rockerimii din zonă, cu intrare liberă, campare gratis și prețuri decente: bere la draft – 4 lei, tricoul fest-ului – 50 de lei, scuter – 5 lei (dacă erai suficient de norocos ca să-l cîștigi la tombolă). În afara ecologicelor de lîngă corturi, din lateral-spatele scenei dispuse lîngă ștrand, oamenii au avut ocazia să viziteze și elegantele toalete ale clădirii centrului de informare și promovare turistică, care, în sfîrșit, a fost de folos cu ceva comunității pentru prima dată în cei cîțiva ani de existență.
Pe scenă au urcat trupe de underground românesc și invitații speciali, The Backdoor Band, o trupă macedoneană de cover-uri din Ohrid care a prestat de la Doors și Led Zep la Black Sabbath, AC/DC și Metallica. Printre alte piese cîntate în manieră proprie de artiști (a se citi, “(dez)acorduri care nu erau în partitura originală“), vineri și sîmbătă, la Ride to Rock s-au auzit și Break On Through, Comfortably Numb, Smoke on the Water, Seek and Destroy, For Those About to Rock, Knockin‘ on Heaven‘s Door, Bullet in the Head, Symphony of Destruction, pentru cele cîteva sute de persoane (poate o mie de oameni, adunați în toate cele trei zile de festival) care s-au distrat civilizat, într-o atmosferă plăcută, complet diferită de fumul gros de mici, covorul de semințe și manelele de la Zilele Orașului.
Pentru o idee care a apărut acum vreo lună și a fost pusă în aplicare în mare viteză, Ride to Rock a ieșit foarte bine. La final, am dat mîna cu Wade, să-l felicit pentru inițiativă și să-i urez succes în continuare. Am descoperit un om convins că rockerii din oraș merită un festival. Mîndru că-i tîrgu-ocnaș, infestat cu un patriotism local tras în bandă stil Obama, mi-a zis: “If others (Bucovina Rock Suceava, Rockstadt Extreme Fest Rîșnov) can do it, why can‘t we?“. Yep, Wade, you‘re right, man. Ne vedem la ediția a doua.
(articol publicat în Cațavencii nr. 36/267 din 7 septembrie 2016)
Be the first to comment