Vinerea trecută, pe la 10 dimineața, dacă treceai de standurile de vîndut revelioane ale Tîrgului de Turism de la Romexpo și ajungeai la sala Iorga din pavilionul C6, puteai fi oaspetele forumului “Ecoturism și dezvoltare durabilă. Provocări pentru România“, organizat de ASE și Clubul Presei de Turism – FIJET România. Moderatorii Gabriela Țigu, prorector ASE, și Traian Bădulescu, specialist în turism, au început seminarul lansînd unei săli pline cu studenți o temă de studiu pentru acasă în vacanță: Ce este ecoturismul?
Au răspuns pe rînd la întrebarea asta speaker-ii invitați, niște oameni care au cercetat fenomenul încă de pe vremea cînd nici nu se numea așa. Puiu Nistoreanu, prodecanul Facultății de Business și Turism, a dezvoltat in extenso definiția tehnică a termenului, care, fără alte preambuluri didactice, poate fi redusă la o singură noțiune: respect pentru loc. Din partea gazdei și din partea ta, cel care îl vizitezi. Astfel, poți face ecoturism pînă și în București, deși alăturarea acestor două cuvinte poate părea inițial un nonsens.
Cristi Ciobanu, administrator de patrimoniu la Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, și-a prezentat locul de muncă și de joacă. Da, de joacă, (și) pentru că are mare succes printre copii. Dincolo de spectaculozitatea subiectului, de Balaur Bondoc, dinozaurul românesc descoperit în 2009, sau de proaspăt născuta Zi a Vulcanilor, Cristi a povestit cum el și colegii lui încearcă să dezvolte ecoturismul local prin implicarea comunității și crearea unui calendar de evenimente care să atragă turiști în zonă. Judecînd după iureșul continuu de la DinoParc Rîșnov, sînt toate șansele să și reușească.
Despre un exemplu de ecoturism aplicat în Rayne, Louisiana, supranumit Frog City, capitala mondială a broaștelor, ne-a vorbit Marian Constantinescu, jurnalist și scriitor de turism, vicepreședinte senior al FIJET România. Orășelul american de 8.000 de locuitori trăiește de vreo 130 și ceva de ani din vînătoarea (că pescuit nu prea poți să-i spui) de broaște prin mlaștinile locului. Un turist care vine aici va descoperi un Roswell al broscuțelor de tot felul, o localitate în care pe toți pereții clădirilor sînt fresce batraciene. Kermit likes this. Un turist care intră într-un restaurant select din New York va descoperi pulpe de pui de baltă din Frog City. Kermit unlikes this.
Alte modele de ecoturism de succes, de data asta europene, au fost aduse pe proiector de Ștefan Baciu, realizator Radio România Internațional și președinte al Clubului Presei de Turism, care a vizitat în toamna asta o rezervație naturală din Serbia și capitala gîștelelor slovace, Slovensky Grob. Cele două localități din vecini sînt o altă dovadă vie a faptului că, pentru a crea o destinație turistică, n-ai nevoie de foarte multe atracții într-un loc: e suficientă una, indiferent care-i aia, broaște, gîște, dinozauri, dar care să fie tratată serios, în mod profesionist. Bird-watching în Delta Dunării poate fi replica românească la subiect.
Cele două ore alocate forumului au fost prea puține pentru o temă atît de generoasă: n-a mai fost timp pentru interactivitatea cu publicul și s-a trecut direct la premierea studenților participanți la concursul de eseu și fotografie turistică. La secțiunea eseu a cîștigat Oana-Maria Crîșmariu cu lucrarea “Provocări pentru ecoturismul din România“, iar la cea de fotografie Mădălina Coandă cu “Mioara năucă“, un instantaneu cu un cioban care cară în spinare, pe creasta Făgărașului, o oaie rebelă, rătăcită de turmă.
La final, chiar la oaia asta evadată din turmă mă gîndeam, încercînd să formulez definiția Cațavencii a ecoturismului (apropo, revista noastră a fost partener al evenimentului, oferind spectatorilor din sală exemplare ale ultimelor numere), practic, concluzia articolelor publicate de-a lungul timpului în pagina de travel: turismul individual sau de grup mic care 1) vrea să trăiască autentic locul, ca și cum s-ar muta acolo pentru o zi, 2) nu dăunează în nici un fel mediului și 3) ajută comunitatea în a păstra ambientul neschimbat, prin plata produselor și serviciilor turistice sau chiar direct, prin voluntariat. Adică un turism bio, de țară, fără aditivii betoanelor și coloranții artificiali din stelele stabilimentelor de lux furnizoare de gunoi în stil industrial.
(articol publicat în Cațavencii nr. 47/278 din 23 noiembrie 2016)
Be the first to comment