Municipalitatea din Glasgow e proprietara a nouă muzee de calitate, în care accesul general este gratuit (o donație de 3 lire prin SMS va fi primită, însă, cu recunoștință, te asigură o reclamă de pe afișele de la intrarea în fiecare loc), familiile cu copii și grupurile de școlari avînd la dispoziție spații special amenajate, în care se desfășoară diverse activități, pe ateliere tematice specifice fiecărei categorii de vîrstă. Nu numai că muzeele sînt gratuite, dar este permis să privești îndeaproape exponatele, să interacționezi cu cele care pot fi atinse și să faci poze, fără să plătești taxe suplimentare, ca prin altă parte. Asta înseamnă, de fapt, cultură pentru mase și grijă față de educația generațiilor care vor antologa prezentul, un trecut al viitorului lor, nu o noapte anuală a porților deschise, în care numărul vizitatorilor crește de la zero la insuportabil, pentru că e cool să-ți pui status pe FB cum te călcai pe picioare cu alți mari iubitori de istorie și artă, la miezul nopții, înainte de intrarea în club.
În fine, după acest lung preambul, să revenim la subiect. Tot ce-am avut timp să văd în ziua pe care am dedicat-o muzeelor din Glasgow, pînă la autobuzul de seară spre Manchester, au fost Riverside Museum și Kelvingrove Art Gallery and Museum, încercuite pe hartă, împreună cu celelalte puncte de interes local, de băiatul de la oficiul de informare turistică și adăugate circuitului orașului, ales de mine: plecare de la est la vest, pe faleza rîului Clyde, și întoarcere din West End pe Sauchiehall Street, bulevardul care taie jumătate din vestul orașului și o parte din centru. O recomandare călduroasă pentru cei cărora 5-6 kilometri de mers pe jos nu li se pare un atac terorist la adresa picioarelor: pe lîngă că mai arzi niște calorii (scopul principal al oamenilor pe bicicletă, pe role sau în plin jogging cu care te întîlnești pe cheiul remodelat relativ recent), în prima parte a traseului, ești trecător printr-un peisaj asezonat cu siluete elegante. De la lebede pe apă la punți/poduri spre partea cealaltă a rîului, către sediul BBC Scotland și Glasgow Science Centre, un alt muzeu al orașului care merită văzut, pe partea finală. Pentru că, de la Clyde Arc, Squinty Bridge, cum e botezat de localnici (aici am făcut parte din viața a două turiste foarte sexy, timp de 20 de secunde: m-au rugat să le fac o poză cu podul și cu lacătele atîrnate de balustradă), promenada pe lîngă Clyde se întrerupe, continuînd, pentru încă vreo cîteva sute de metri, pe strada paralelă cu faleza care trece prin apropierea complexului SECC (Centrul de Expoziții și Conferințe, un fel de Romexpo glaswegian), sălii Hydro și clădirii cu o formă foarte ciudată Clyde Auditorium „Armadillo” – cam ce s-ar obține dacă ai încrucișa în laborator un ananas, un animal cu platoșă solzoasă și Opera din Sydney.
Și uite-așa, după vreo oră și ceva de la startul în traseu, driblam un domn îmbrăcat în costum național scoțian care-și plimba marțial cîinele și intram în primul muzeu al zilei. Riverside Museum e un spațiu expozițional foarte nou, deschis în iunie 2011, care a primit, în 2013, titlul de Muzeul European al Anului. Clădirea cu design futurist și acoperiș frînt ca o electrocardiogramă e, în principal, un muzeu al transportului și călătoriei (da, și în interior se circulă tot pe stînga). O imensă cutie cu jucării pentru copiii din oamenii mari: de la cea mai veche bicicletă din lume la o masivă locomotivă sud-africană, Riverside are reprezentanți ai cam tuturor mijloacelor de transport. Trăsuri, tramvaie, autobuze, machete de vase și avioane celebre, motociclete. Pe un perete sînt așezate, ca pe rafturile unui colecționar de mașinuțe, automobile de epocă; într-o aripă e recreată o stradă din Glasgow de acum o sută de ani (1895-1930): linie de tramvai, felinare, stație de metrou, prăvălii, amanet, pub-uri. Pauză de masă, în lift, lîngă un afiș cu meniul de Crăciun al restaurantului muzeului, servit între 7 și 23 decembrie: curcan la cuptor, vită în sos de vin, brînză de capră, plăcinte cu carne, budincă tradițională, brioșe, ciocolată albă, ceai/cafea, la doar 18,95 £ (trei feluri) sau 15,95 £ (două feluri). Dacă s-ar servi stil drive-in, în Rolls Royce-ul de la 1905, pun pariu că multă lume ar fi interesată.
Cum ieși din clădirea muzeului, pe partea cealaltă, spre Clyde, dai de o corabie ancorată la mal: The Tall Ship, un vas cu pînze construit în șantierul din Glasgow, în 1896. Accesul pe punte e acum gratis (a fost 5 lire), iar vizita integrală cuprinde dormitoarele marinarilor, sala motoarelor Diesel (instalate ulterior), apartamentul căpitanului, cabina de comandă, în care poți răsfoi chiar jurnalul de bord de acum un veac (în copie, desigur). 120 de ani de istorie furtunoasă: botezată pe rînd Glenlee, Islamount, Clarastella, Galatea și iarăși Glenlee, în funcție de proprietarii britanici, italieni sau spanioli pe care i-a avut de-a lungul timpului, corabia asta a servit ca vas comercial și navă-școală pînă la pensionarea din prezent.
De la Riverside la Kelvingrove faci cam 15 minute pe jos. Atenție, nu poți traversa drumul expres care trece chiar prin fața muzeului Riverside: trebuie s-o iei pe sub pasarelă, pe pietonala de pe marginea rîului Kelvin (dacă ți se pare că sună familiar, nu ți se pare: numele cursului de apă e împrumutat și de baronul Kelvin, cel cu unitatea de măsură a temperaturii) care te duce pînă în parcul în care se află Kelvingrove Art Gallery and Museum. Deschis în 1901, într-o sobră clădire victoriană, care arată asta pînă la ultimul fir de nisip al mortarului dintre cărămizi, muzeul e plin cu obiecte de artă și artefacte din domenii foarte diverse.
La etaj, într-o încăpere specială, se află cea mai importantă pictură din Kelvingrove: lucrarea lui Salvador Dali din 1951 Christ of St John of the Cross, o imagine întunecată, gravă, a unui trup pe cruce, neobișnuită pentru stilul nonconformist cu care artistul s-a consacrat. Alături, pot fi studiate tablouri de școală olandeză mai veche (Rubens, Rembrandt) sau ceva mai nouă (Van Gogh), un Picasso din perioada timpurie și impresioniști francezi, în special: Monet, Pissarro, Gaugain, Renoir, Cézanne, Matisse, Braque. Uimit de aglomerația de nume celebre din galerie, l-am întrebat pe un supraveghetor care ar fi cea mai valoroasă lucrare a muzeului. Sorry, mate, we’re not allowed to tell you that!, mi s-a răspuns, cu o privire suspicioasă, și mă și vedeam dînd explicații în camera de monitorizare, unde s-a remarcat, desigur, că am făcut o mulțime de poze-detaliu. Înclin să cred, totuși, că pe simeză sînt doar niște copii foarte reușite, originalele fiind păstrate la loc sigur.
Alte atracții din Kelvingrove: un Spitfire LA198 al RAF, plonjînd spre un inamic imaginar, atîrnat în aripa dreaptă, sarcofagul domnului Pa-Ba-Sa și mumia doamnei Ankh-es-nefeer, în secțiunea „Egiptul antic”, vitrine încărcate cu istorie și arheologie scoțiană. Chiar dacă n-am purtat kilt și n-am cîntat la cimpoi, pentru o zi, m-am simțit în Glasgow Gregor McBute.
P.S. N-am avut timp să le calc pragul, dar merită măcar menționate și celelalte muzee gratuite ale municipalității (The Burrell Collection, GOMA – Gallery of Modern Art, The People’s Palace, Scotland Street School Museum, St Mungo Museum of Religious Life and Art, Provand’s Lordship, Glasgow Museums Resource Centre), precum și cel al Universității, The Hunterian, fondat în 1807. S-au reportat pentru data viitoare.
(articol publicat pe catavencii.ro, 3 decembrie 2015)
Be the first to comment