Cult-turism. Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier, Gura Văii

Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I, Gura Văii, jud. Mehedinți. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I, Gura Văii, jud. Mehedinți. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Pasagerii mașinilor plecate din Severin spre Orșova au în oferta cult-turistică a zonei, la Gura Văii, un muzeu unic, al cărui principal exponat, deși vechi de peste o jumătate de secol, e încă în stare de funcționare: Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I, megaconstrucție creată în opt ani, la kilometrul 943 al Dunării (măsurat în sensul invers al curgerii apei, de la 0 la vărsare, în Sulina, spre kilometrul 1.075 al intrării în țară, la Baziaș), în colaborare cu fosta Iugoslavie, și inaugurată pe 16 mai 1972, în prezența președinților Ceaușescu și Tito.

Secție a Muzeului Regiunii Porțile de Fier I din Drobeta-Turnu Severin, muzeul, deschis patru ani mai tîrziu, în corpul barajului, sub drumul de acces dintre cele două țări, se află la Cota 66 metri deasupra Mării Adriatice (nivel de reper comun ambelor state, referință geodezică zero pentru toate altitudinile din Europa Centrală; Marea Neagră e cu vreo 30 de centimetri mai sus): un spațiu expozițional format dintr-un salon lung cu vitrine și planșe informative, continuat în holul panourilor iluminate ale pozelor vechi de dinainte de construcția hidrocentralei și terminat în ușa liftului care coboară la Cota 48, în Sala Turbinelor (parțial vizitabilă, foto/video interzis). Pe lîngă zoologia sau etnografia regiunii, diorame cu păsări și costume populare, pot fi văzute și rămășițe ale primei așezări preistorice europene, Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir (circa 9000 î.Chr.), dezvoltată pe ambele maluri ale Dunării, o descoperire arheologică întîmplătoare, în timpul lucrărilor din zona lacului de acumulare. Tot de atunci, din perioada șantierului, datează și o acoperire arheologică: cea a insulei Ada-Kaleh, Gibraltarul Dunării (1.750 de metri lungime, 400-500 de metri lățime; trei kilometri în aval de Orșova), înghițită de ape, în septembrie 1970. Locuită din cele mai vechi timpuri, cucerită de otomani în 1524 și disputată cu Imperiul Habsburgic vreme de patru secole, din Ada-Kaleh a mai rămas doar un colț de muzeu amenajat ca o încăpere de localnic, cu divan, caftan, fes, narghilea sau serviciu de cafea, a uneia dintre cele vreo 160 de case de turci emigrați forțat de pe insulă.

Explicațiile ghidului tehnic al obiectivului se dau de lîngă macheta în detaliu a acestui obiectiv strategic național, complexul hidroenergetic și de navigație construit în oglindă, simetric față de axul barajului deversor, care se suprapune cu linia de graniță dintre cele două state, și operat în comun cu vecinii. Niște detalii tehnice interesante ale colosului din beton pus în calea Dunării:

  • La formarea barajului de acumulare, nivelul apei s-a ridicat, în amonte, cu 35-40 de metri – 17 localități riverane, zece românești și șapte sîrbești, au dispărut, inundate, populația fiind relocată. De exemplu, pe lîngă deja pomenita insulă Ada-Kaleh, Orșova veche s-a mutat în Orșova nouă, cel mai tînăr oraș al țării, construit de la zero, vreo trei kilometri mai sus de vatra localității inițiale.
  • Principiul de funcționare a ecluzelor de lîngă malul fiecărei țări, care fac posibilă navigația fluvială a celor circa 130 de vase, trecătoare, lunar, dintr-o parte în alta, este cel al vaselor comunicante. Diferența de nivel de 30 de metri dintre amonte și aval este urcată/coborîtă în două etape a cîte o jumătate de oră, în cele două ecluze cu cîte trei porți: nava urcă, respectiv, coboară, cu tot cu apa dintre porți, mai întîi 15 metri, apoi alți 15. Navele trec gratis, fără a plăti vreo taxă, nici la noi, nici la sîrbi. Convenția semnată între state stipulează că fiecare preia săptămînal un sens de deplasare, iar luni dimineață, la ora 7, se face schimbul.
  • Conform informațiilor ghidului, Hidrocentrala Porțile de Fier, un proiect în valoare de 3,95 miliarde de dolari, la nivelul maxim al dolarului din 1962, s-ar fi amortizat în doar trei ani, fiind cea mai profitabilă investiție din istoria lucrărilor hidroenergetice. Comparativ, Hoover Dam (construcție – 1931-1936, putere instalată – 2.080 MWh, cost total – 165 de milioane de dolari 1930) s-a amortizat în aproximativ cincizeci de ani, zice ChatGPT.
  • Cele șase turbine Kaplan verticale, care intră pe rînd în mentenanță, anual, pentru curățarea sedimentelor depuse în timpul funcționării, furnizează o putere maximă de 1.167 MWh. Mai concret, cam 20% din nivelul de încărcare a telefonului pe care tocmai l-ai scos din priză, full, este energie produsă de Dunăre aici.

(articol publicat în Cațavencii nr. 41/733 din 15 octombrie 2025 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.