Da, stimați ascultători, pentru cîteva sute de gălățeni asta e destinația zilei: unsprezece dintre ei debutează diseară în Champions League, la meciul cu FC Basel, iar ceilalți îi însoțesc, ca părinții pe proaspeții învățăcei în prima zi de școală, sperînd într-o victorie. După ce și-au luat-o urît în campionat de la CFR Cluj (0-4), Oțelul s-ar răzbuna pe elvețieni, dîndu-le ceasurile înapoi cu 90 de minute. Totul e să și poată.
În Basel am ajuns acum trei ani și tot cu ocazia unui meci de fotbal: a doua zi se juca România-Olanda (0-2) la Berna, ultima partidă a grupei de la CE 2008, în care Pițurcă și băieții lui au fost penibili în fața a vreo 20.000 de olandezi relaxați și a 10.000 de români entuziaști care i-au încurajat (degeaba) continuu.
Dar să revenim la Basel: aveam cazare la Zürich și, împreună cu un prieten, am urcat în tren pentru o vizită scurtă în orașul cosmopolit de pe malul Rinului care are cartiere în trei țări diferite (Elveția, Franța, Germania). Am hoinărit pe străzi acoperite cu macadam printre tramvaie verzi și bicicliști de toate vîrstele, am căscat gura la Primăria roșie cu turn ascuțit din piața centrală Marktplatz, am trecut podul Mittlere Brücke peste Rin spre Münster, catedrala medievală a Baselului.
După o oprire de realimentare cu un meniu mediu (11,70 CHF – atunci, cam 7 euro; acum, aproape 10) la un McDo, ne întorceam agale spre gară, cînd o tanti între două vîrste iese în ușa unei clădiri și ne roagă – întîi în germană, apoi în engleză – dacă putem s-o ajutăm: avea de urcat un dulap pe scări pînă la etajul doi și, evident, nu se descurca singură. La final, ne-a servit cu o bere și ne-a întrebat de unde sîntem. Nu știu dacă a înțepat-o inima cînd a aflat răspunsul; cert e că s-a schimbat puțin la față. Măcar i-am demonstrat că se poate întîmpla ca românii să-ți și bage ceva în casă, nu doar invers.
(articol publicat pe catavencii.ro, 14 septembrie 2011)
Be the first to comment