Dacă te-apuci să cauți acum pe net o cazare de hostel brașovean, o să găsești relativ puține opțiuni: multe s-au închis, așteptînd vremuri mai bune. Unul dintre acestea e Crisandy, gazda mea de-o noapte, acum cîțiva ani, înainte de-un Rockstadt Extreme Fest, din simpul motiv că era cel mai apropiat hostel de Autogara 2 a curselor spre Rîșnov.
Locul: Fiind cam departe de centru (cam la jumătate de oră, pe jos), mai simplu e să dau repere de localizare retrasînd drumul invers din dimineața plecării: din parcarea autobuzelor spre Rîșnov sau Cîmpulung traversai circulata stradă care dă în intersecția apropiată gării Bartolomeu și o luai la stînga pe străduța liniștită din spatele stadionului, pînă la vila cu etaj și mansardă fără firmă pe fațadă. Intrarea în curte se făcea pe o ușă decupată în poarta metalică de garaj vopsită roz murdar; din holul-recepție vecin sufrageriei spațiu comun, se urcau treptele scării din lemn la etaj, acolo unde erau toate dormitoarele.
Prețurile: Din ce mi-amintesc, tariful era 35 de lei de persoană, în dorm-ul de patru locuri, cu două bunk bed-uri, baie cu duș și televizor cu tub catodic, dotări…
Dotările: …necaracteristice hostel-ului de backpacker-i, care îl transformau mai mult în cameră de cămin studențesc sau de pensiune pentru familii cu copii care se bucură să doarmă în patul de la etaj.
Oamenii: Simona, recepționer și patron, îl deschisese în casa părinților convinși cumva să-și pună locuința la dispoziția oaspeților necunoscuți. La momentul respectiv, pe lîngă mine, Linda din Malaezia și Matthew din Nashville, doi călători de cursă lungă cu care-am depănat îndelungi povești turistice pe terasa cu vedere parțială la Tîmpa, printre acoperișurile vecinilor.
Ambianța: Simpatica politică a casei de a caza musafirii în încăperi diferite, dacă există suficiente locuri, era o altă deosebire clară față de cea a unui hostel clasic, care umple camerele în ordinea în care se ocupă paturile, indiferent de sex sau vîrstă, din motive de reducere a cheltuielilor cu curățenia. Deci n-am fost coleg de cameră cu Linda și Matthew; la finalul discuțiilor, m-am retras în vastele mele apartamente în care-am dormit singur, fără ca patul scîrțîitor să deranjeze pe altcineva. M-am băgat repede la somn, pentru că era imperios necesar să mă încarc cu odihnă în cocoașă, ca dromaderul: urmau patru zile și patru nopți de festival cu cazare în campingul ad-hoc de pe terenul de fotbal alăturat zonei de concert, în care se doarme mai mult în sensul nu.
(articol publicat în Cațavencii nr. 49/486 din 9 decembrie 2020)
Be the first to comment