Zen Tribe Hostel putea fi găsit (cu greu) de backpacker-ii care-l căutau pe strada Radu de la Afumați, dincolo de înaltul gard sufocat de iederă de la numărul 12 B, care bloca aproape complet vederea directă din stradă.
Locul: Pînă nu deschideai poarta spre curticica clădirii cu fațada colorată cu tot felul de fantezii psihedelice, în nuanța aia popular denumită “a vîntului turbat“, nu-ți dădeai seama că aici ar putea fi un hostel. După ușa din termopan a intrării, dădeai imediat în recepție, cele două rafturi în L ce țineau loc de birou de check-in; în capătul holului lung, din care se intra direct în camere, erau scările spre spațiosul dormitor de zece paturi bunk din lemn masiv de la etaj, unde pentru…
Prețurile: …doar 31 de lei, am primit un pat și compania interesantă a mai multor colocatari.
Oamenii: Cu excepția celor doi ruși care vorbeau tare între ei (din cîtă rusă nu înțeleg, ne bîrfeau pe noi și pe moldoveni), cu restul membrilor tribului m-am înțeles uns. Mai întîi, cu Ovidiu, unul dintre patronii afacerii cu care m-am întreținut amical la o bere, la o masă din curte – deschiseseră Zen Tribe de curînd (asta era în vara lui 2018), după experiența administrării unui hostel din Gran Canaria, în parteneriat cu niște turci. Apoi cu indianul aflat de vreo trei luni în România, care-și făcea un orez cu legume în bucătărie, și cu care-am ciocnit un pahar cu vin. Dup-aia am trecut pe cidru: vecina din patul de dedesubt, o australiancă din Melbourne cu părinți emigrați din Hong Kong, avea o sticlă de Cidre Normand Brut și n-avea cu cine s-o bea. Am ajutat-o, ce era să fac? Ca să nu rămîn dator, i-am făcut un cadou dulce: un baton de salam de biscuiți. O premieră pentru papilele ei de care a fost superîncîntată, în timp ce-mi povestea de jobul din Franța și de motivul scurtei vacanțe la noi (pentru pauza de UE cerută de viza Schengen a cetățenilor non-comunitari). Cu Katrzyna, polaca de vreo 25 de ani care-și dăduse demisia de la banca din Varșovia ca să călătorească prin lume, m-am conversat a doua zi, cînd…
Ambianța: …părăsind cu părere de rău atmosfera boemă din Zen Tribe, am însoțit-o spre întîlnirea cu prietenii compatrioți care, proaspăt ajunși în București, închiriaseră deja un apartament și o așteptau într-o cafenea din Piața Amzei. Era cam pierdută în spațiu și, fiindcă nu mai avea baterie la telefon, am făcut-o eu pe GPS-ul.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10/499 din 10 martie 2021)
Be the first to comment