După atîta antrenament montan la “Ora de Turism”, cred că sîntem pregătiți să luăm calea Făgărașului și să urcăm, fără șerpași, pe Moldoveanu, cel mai înalt vîrf made in Ro. Un munțoman grăbit, care n-are la dispoziție decît cel mult un week-end extins, cu o joi sau o luni lipită intervalului, îl va face atacînd versantul său nordic: în Sîmbăta de Jos, părăsește asfaltul șoselei Făgăraș-Sibiu și, punînd cap-compas pe creasta prelungă a Regelui Munților care i se ridică maiestuoasă în față, ia la călcat cei 15 km de drum județean rămași pînă la Complexul Turistic Sîmbăta, de unde începe traseul marcat spre Cabana Valea Sîmbetei – triunghi roșu, cca trei ore. Mai întîi, triunghiul ține drumul forestier care merge paralel cu rîul Sîmbăta pînă la traversarea albiei accidentate, pe niște bușteni în echilibru instabil, apoi călăuzește o potecă prin pădure pînă la marginea golului alpin.
Ai obosit? Ehe, asta a fost doar de încălzire, abia acum începe joaca: după o pauză la cabană, urmează urcușul în Fereastra Mare a Sîmbetei, cam două ore jumate de serpentine strînse prin grohotișurile pragului glaciar, care se intersectează cu traseul de creastă lîngă indicatorul bandă roșie, la care faci dreapta, pe sensul spre Podragu (opt ore). Pentru cine a făcut greșeala să plece fără apă la el: un izvor poate fi găsit coborînd vreo zece minute, stînga, din cărare.
Creasta Făgărașului e, nu numai pe porțiunea asta, un montagne-russe continuu: urcare-coborîre-urcare, sus-jos, jos-sus, vîrf-șa, șa-vîrf. Slănina (2.268 m) – Fereastra Mică (2.191 m), Gălășescu Mic (2.433 m) – Fereastra Răcorelelor (2.311 m), Gălășescu Mare (2.470 m) – Șaua Viștișoarei (2.304 m). După vreo cinci ore de marș istovitor, dansînd cu rucsacul în spate pe buza versanților stîncoși, cînd la deal, cînd la vale, ajungi în fața Marelui Trapez Viștea-Moldoveanu și cobori în Portița Viștei spre refugiul Viștea Mare (2.320 m).
Aici e recomandat să faci tabără, pentru că abia a doua zi dimineață e programată ascensiunea finală, ultimii două sute de metri diferență de nivel, cam o oră de urcuș abrupt pe latura dreaptă a Trapezului pînă pe Viștea Mare (2.527 m). Deși al treilea ca altitudine în România, vîrful ăsta e eclipsat de mult mai celebrul său vecin, liderul înălțimilor românești, care se află la vreo 15-20 de minute de mers voinicește pe baza mică a Trapezului, custura ce se desprinde din creastă spre sud. În sfîrșit, toate eforturile îți sînt răsplătite: felicitări, te-ai întîlnit cu Moldoveanu și ești la 2.544 m deasupra plajelor Mării Negre, în locul cel mai înalt unde se poate ajunge pe picioare din România. Sfat prietenesc: fă rapid pozele alea, nu mai căsca gura la panorama de sub tine – la altitudinea asta, ceața apare în cadru chiar mai repede decît premierul într-un selfie.
P.S. La momentul vizitei mele pe Moldoveanu, agățat de crucea de lîngă indicator, flutura drapelul jerpelit de vînturi și precipitații al Batalionului 22 Vînători de Munte. Dacă nu l-a rechiziționat între timp vreun colecționar de suveniruri montane, e foarte posibil ca acum să mai fi rămas din el doar o batistă spălăcită.
(articol publicat în Cațavencii nr. 32/161 din 13 august 2014 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment