Nu, nu mister Lennon, nici valetul din bancurile cu Sir: John, King of England, care, pe la 1207, certifica, printr-un edict regal, nașterea comunității din jurul estuarului rîului Mersey, la vărsarea în Marea Irlandei.
Cam cu aceleași cuvinte în minte, am rupt o zi din excursia la Manchester și, cumpărînd online un bilet Manchester-Liverpool (4,50 lire, dus-întors), am urcat într-un autobuz National Express, care, după vreo oră de rulat pe autostradă, intra într-un oraș aerisit (diferit de atmosfera muncitorească a Manchesterului), ce aduce vag cu Hamburgul, în cluburile căruia, la începutul anilor ’60, The Beatles, celebrii fii ai Liverpoolui, se lansau în fabuloasa lor carieră.
Plecînd de la stația Lime Street, situată vizavi de St George’s Hall, clădirea neo-clasică cu statui ecvestre în față, am traversat rapid hipercentrul – un uriaș mall în aer liber străbătut de artere pietonale –, către port și zona de promenadă Pier Head, flancată de clădiri istorice și zgîrie-nori, cocktail arhitectonic de clasic și modern: Royal Liver Building, de pe care pare că-și ia zborul legendara pasăre care patronează orașul, Cunard Building, Port of Liverpool Building, Atlantic Tower, Museum of Liverpool.
După ce am împărțit cu niște pescăruși hot-dog-ii cumpărați de la toneta mobilă de pe faleză (1,50 lire/buc.), le-am făcut Beatles-ilor o vizită în muzeul dedicat The Beatles Story, apoi am dat ocol faimosului Albert Dock, centrul fostului port unde, lîngă docurile la care mai sînt acostate doar cîteva vase cu pînze, magazii vechi s-au transformat în shop-uri, galerii de artă, restaurante și pub-uri.
Hoinărind prin oraș pe traseul TAB-urilor din timpul WW2, amfibiile galbene din care desantează permanent turiști amatori de sightseeing, am mai avut timp să intru doar în Liverpool Cathedral, o biserică gotică impresionantă în care te simți foarte mic, și în World Museum, la care am ajuns aproape de închidere (totuși, într-o oră, pînă m-au evacuat supraveghetorii, scanasem deja tot ce era mai important pînă la etajul cu mumiile). Pe la 6, mă odihneam pe o bancă în St. John’s Gardens, aștepînd autobuzul de întoarcere.
Vizita asta de o zi a fost mult prea scurtă pentru a ajunge și pe Anfield, templul în care oficiază săptămînal Liverpool FC. You’ll never walk alone? Hmm, just did it, man!
(articol publicat în Cațavencii nr. 25 din 14 decembrie 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment