Cînd vine vorba despre monștrii sacri ai literelor românești, de pe lista relativ scurtă a nemuririi literare nu poate lipsi, cu toate păcatele lui politice, Mihail Sadoveanu (1880-1961), un grafoman de talia, cuprinderea și desfășurarea stilistică a lui Balzac, cu peste o sută de volume publicate. Un munte de om pe un munte de cărți, demn de apelativul de Ceahlău al literaturii române inventat de Geo Bogza.
Mai multe despre marele scriitor moldovean poți afla, dincolo de o căutare pe net, în Vînători-Neamț, deschizînd vechea poartă a curții cu brazi de la marginea pădurii și intrînd în conacul cu cerdac ctitorit, foarte aproape de Schitul Vovidenia și de Mînăstirea Neamț, în 1937, de fostul său coleg de școală Visarion Puiu, pe cînd era mitropolit al Bucovinei. După plecarea în exil din 1944 a clericului, casa a fost pusă la dispoziția lui Sadoveanu și, în 1949, cedată spre folosință pe viață, adică încă vreo 12 ani pînă la mutarea sa definitivă la Bellu. Destinată inițial palat arhieresc, devenită reședință de vară, de creație și odihnă, ultima locuință a scriitorului se transformă în Muzeul Memorial M. Sadoveanu – cum scrie mare, chiar la intrare, în hol –, în 1966, la inaugurarea la care-a participat și proaspătul șef al statului, semianalfabetul Nea Nicu. Vocea lui Sadoveanu recitînd Eminescu te însoțește permanent în turul celor cîteva încăperi de culoare diferită, decorate, în nuanța sobei de teracotă a fiecăreia, cu mobilier vechi, dar ales cu gust, în care sînt expuse haine și obiecte personale, un pian, unelte de pescuit și arme de vînătoare, tablouri, fotografii, fragmente de manuscris, cărți și articole publicate.
Din prezentarea părintelelui custode (clădirea e administrată de monahi, după ce-a fost retrocedată Mitropoliei în 1997), o ureche atentă poate desprinde informații foarte interesante despre tatăl Vitoriei Lipan și al lui Tudor Șoimaru, al fraților Jderi și al altor eroi virtuali, concepuți și aduși pe lume pe lîngă cei 11 copii pămîntești. Prolificul prozator născut la Pașcani, dintr-un avocat oltean și o fată de țărani, școlit la Fălticeni și la Iași, a fost o personalitate complexă, pe măsura staturii sale impunătoare, supraponderală toată viața lui de adult. Mai mult decît doar scriitor de romane sau nuvele istorice, Sadoveanu a ocupat, pe rînd sau în același timp, pozițiile de publicist la gazete literare și funcționar de stat la Ministerul Educației, de director al Teatrului Național din Iași și președinte al Uniunii Scriitorilor, de mason și de politician oportunist, un cumul de funcții în care a jonglat cu doctrine, de la dreapta la stînga și-napoi, fără să semnalizeze: de la fost monarhist și susținător al lui Carol al II-lea, șef de Senat interbelic și membru al PNL-Brătianu a trecut în cealaltă extremă ideologică, la PCR, ca propagandist al URSS și al stalinismului, susținător al politicilor de colectivizare. N-a avut absolut nici o problemă să-și ascută pana cu secera partidului comunist și s-o înmoaie în cerneala scrierilor proletcultiste, creînd celebrul slogan inspirat de titlul volumului său de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. S-a adaptat perfect noii orînduiri socialiste, trecînd rapid de la domn la tovarăș, ba chiar a avut și rol politic de conducere, ca președinte al Adunării Deputaților, membru al Prezidiului provizoriu al RPR și, ulterior, al Marii Adunări Naționale, spre deosebire de alți confrați intelectuali persecutați, încarcerați în condiții inumane sau fugăriți în exil de regimul comunist pentru vina de a avea o conștiință. Lumina venea de la Răsărit, dar numai pentru unii.
Departe de personajul public controversat, omul Sadoveanu, călător, vînător, pescar și mare gurmand, adept al unui stil patriarhal, de viață retrasă în natură, în Moldova cărților lui, a trăit bine în toate regimurile pe care le-a traversat abil, culegînd avantajele materiale ale statutului său. Ultimii ani și i-a petrecut în tihnă, aici, la Vînători-Neamț, netulburat, se pare, de moralitatea alegerilor sale politice.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/493 din 27 ianuarie 2021 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment