Pe Rareș Vrîncean, un tip pasionat de turism din Colibița, l-am cunoscut cînd ne-a invitat la bordul catamaranului său electric pentru o plimbare pe lac. Discuția cu el, directă, fără platitudinile clasice de interviu cu întrebări dinainte știute, e foarte interesantă. Mai ales pentru cine chiar vrea să știe cum gîndește un investitor în turism responsabil.
Sîntem într-o minicroazieră pe lacul Colibița cu catamaranul Speranța și stăm de vorbă cu căpitanul.
Eu sînt Rareș, sînt și căpitan, printre altele, și încerc să manageriez pe aici ce e necesar. Avem un catamaran făcut la comandă, din aluminiu, cu trei flotoare; de fapt este un trimaran, îi spunem catamaran că e mai simplu. Are un acoperiș din panouri fotovoltaice, două motoare electrice de 6 kW fiecare, undeva la aproximativ 10 cai-putere, fiecare. În total, 20 CP. Funcționează pe curent continuu, 48 V. Și avem patru baterii de 16 kW fiecare. Un sistem pe care l-am gîndit, l-am făcut aici, să ne fie mai simplu cu încărcarea la mal, că era un pic cam greu. Astfel folosim doar energie de la soare, e mai verde.
Oricum, pe Lacul Colibița nu se acceptă ambarcațiuni cu motor termic de nici un fel. Și e o experiență frumoasă. Din cînd în cînd mai facem cîte o mică zi de naștere, cîte un mic eveniment de ăsta, cu muzică mai încet, să nu deranjăm lumea. Se face turul lacului – după cum se vede, priveliștea e superbă, pădurea are mereu alte culori. Nu știu dacă știți, dar la Colibița s-a măsurat că este un aer ozonat cu un anumit procent – nu știu, găsiți mai multe pe Internet, că n-aș ști să vă zic exact – și natural, procentul de ozon este aproape perfect. Aproape nu se mai găsește nicăieri în lume și asta face bine la plămîni. Și am înțeles că asta e datorită multitudinii de copaci și de tipuri, de soiuri de copaci. Cel mai bine îi vezi toamna, că sînt roșii, galbeni, verzi. E superb toamna, bine, e superb în orice anotimp.
De cînd circulă Speranța pe lacul Colibița?
Speranța circulă pe lacul Colibița de vreo doi ani.
Cum v-a venit ideea asta? Bine, e foarte simplu, avînd lacul aici, și administrînd o proprietate care este chiar pe malul lacului, Vatra Colibița.
Exact! Și mi-a venit ideea, bineînțeles, eu sînt un tip căruia îi place să se ducă în concedii. Îmi place să mănînc bine, îmi place să descopăr lucruri. Și bineînțeles că am văzut asta pe mai multe lacuri, în alte părți ale lumii, nu neapărat pe continentul nostru. Și mi se pare o activitate must-do. Adică să vezi Colibița de pe lacul ăsta e total diferit decît să o vezi din elicopter sau de la sol. E frumos, e o experiență aparte, e superb. Cu aerul ăsta, e altceva. Și atunci mi-a venit ideea să fac ceva în plus pentru turism. Și, bineînțeles, cu ocazia asta să putem să și monetizăm, adică să amortizăm cîndva și catamaranul ăsta. Vedem noi cînd, mai puțin important e asta. L-am făcut la comandă la Tulcea. L-am proiectat împreună cu un inginer care făcea chestia asta. L-am adus cu transport agabaritic și am muncit ceva la el, bineînțeles, și a și costat ceva bani. Asta, încă o dată, mai puțin contează. Ce-i frumos este că facem turiștii fericiți. Cu asta turiștii au și o activitate extra, față de, nu știu, cazare, o drumeție, ce se mai poate vizita pe aici: turul lacului cu barca. Și am vrut să facem barca mai mare, ca să fie spațiu, ca să nu stai acolo îngrămădit. Organizăm evenimente cu ceva de mîncat tip finger-food, o degustare de vinuri, tot felul de chestii de acestea drăguțe.
Ce capacitate are?
Noi putem să punem 12-15 oameni pe el, fără probleme. În mod normal, el are o capacitate mult mai mare, dar așa funcționează, momentan, legea. Care este o lege veche, din ’60 și ceva. Dar, acolo, undeva la 12 persoane, punem pe el, fără probleme. Și este spațiu suficient pentru ca ei să se simtă bine.
Faceți curse regulate sau cum se întîmplă în sezon? Oamenii trebuie să facă rezervare?
Nu-i cazul, funcționăm în felul următor: dacă vin doi clienți și ajung la ponton, în 15 minute, noi plecăm cu catamaranul. După care, într-o oră, sîntem înapoi. Și la fel, dacă sînt turiști care doresc să meargă cu Speranța, maximum 15 minute îi ținem pe catamaran, după care îi urcăm și plecăm din nou.
Cît costă biletul pentru un asemenea tur al lacului?
Cînd sînt grupuri organizate mai mari, de peste zece persoane, prețul este de 40 de lei. Și cînd vin așa două, trei, patru, cinci, este 50 de lei de persoană. Turul lacului durează cam o oră. Avem un pic de muzică pe barcă și avem un bar cu băuturi. Nu sînt incluse în banii ăștia. Lumea trebuie să vină să își comande. Avem un prosecco bun, un vin, un suc, ce vrea fiecare, inclusiv cafea, bere la draft. Ca să fie și plăcut. Că doar n-o să stăm pe barcă să ne fie sete. Avem tot ce trebuie.
Cum a evoluat numărul de pasageri în acești doi ani de cînd funcționează catamaranul?
În 2025 am avut cel mai bun an. La cum a început 2026, sîntem un pic pe scădere, ca să fim sinceri, dar sperăm să vină vremuri mai bune.
Turiști străini aveți aici, în zona Colibița?
Turiștii străini sînt extraordinari, îi așteptăm cu brațele deschise. Totdeauna cînd vin sînt extrem de mulțumiți. Chiar vorbeam cu echipa, nu știm cum să facem: dacă ar fi să mă pui să fac un străin nefericit… Cred că ar trebui să-i pun piedică la intrare, să-i vărs ciorba pe el și cred că, la final, tot mi-ar lăsa o recenzie de patru stele, în loc de una. Că i-a plăcut restul. Turiștii străini sînt în proporție de 99% în stilul ăsta. Adică le place extraordinar de mult. Majoritatea plătesc fără probleme. Cei care vin din alte țări, unde se obișnuiește să se lase tips… avem din America, din Australia, din țările în care se lasă tips, lasă și tips, și lasă tips mult și le place. Ne lasă și recenzii. Turiștii străini ar trebui să vină mai mult în Colibița. Atenție, vin și români în Colibița. Nu că turiștii români nu sînt buni. Turiștii români sînt extraordinari. Mai sînt cîțiva care sînt supărați, nu le convine X, Y, Z. Dar, per total, majoritatea turiștilor care ajung în Colibița sînt extrem de mulțumiți, le place mult. Și ce-am observat este că foarte mulți revin.
Ăsta e un semn bun.
Și avem foarte mulți turiști din Constanța. Doar că și aici, ca și în Constanța, vorbind cu unii turiști, îi întreb: – Cînd ați fost la plajă în Constanța ultima dată? – Acum șapte ani, acum cinci ani. Cam așa văd eu și aici. Bistrițenii vin mai puțin la noi, procentual. Dar atenție, sînt mulți care vin. Adică, dacă noi am avea 10% dintre bistrițeni care să vină la Colibița, am fi în top. Mulți s-au plictisit. Adică au crescut cu locul ăsta. Și atunci îi înțeleg cumva. Dar nu știu, îi văd și pe cei din Constanța, mulți vin la noi, sau merg în Poiana Brașov, sau merg la munte. Ei s-au săturat de mare. Și acum un om care a trăit aici nu o să stea lîngă lac, că el toată viața l-a văzut. Cred că pe principiul ăsta vin mai puțini, cred, nu știu.
Înainte să urcăm pe catamaran pentru această mini-croazieră, am stat de vorbă cu un cuplu din Germania. Și au fost foarte încîntați să-mi spună că le place foarte mult locul. Aveți mulți turiști din Germania?
Vin foarte mulți din Germania, vin din Olanda. Vin din Franța, vin din Statele Unite. Vin din Australia. Am avut din America de Sud. Am avut și din Austria, autocar. Un autocar nu mare, 24 de persoane. Vin, se miră de prețuri, că-s foarte mici. Se miră de calitatea mîncării. Se miră de experiențe. Nu neapărat de asta cu catamaranul, se miră pur și simplu de stînca aia din carieră, ce bine arată acolo și cum bate soarele pe ea. Și au prins curcubeul, și au prins o zi superbă – deși a plouat, lor le-a plăcut maximum. Mai avem unguri care vin. Din Ungaria, atenție. Mai avem unguri de aici, de la noi, din Covasna.
Teoretic, am putea să aducem din toată lumea. Și atunci, matematic, nu știu… Șapte miliarde de oameni pe planetă, dintre care două miliarde merg în concediu. Dacă ne-am focusa strict pe asta, să fim uniți toți de aici sau, ce să mai, toți din România pe turism, nu am mai putea face față cererii. Pentru că, ce observ eu astăzi: dacă merg în… Mergeam în Austria, nici nu mai contează unde, la Stanglwirt, de exemplu. Sau în Italia am fost, la lacul Como, la unele locații care mi-au plăcut mie. Acum am ajuns să mă uit la site-ul lor de rezervări, să văd că e 1.000 de euro pe noapte să mă duc eu cu nevastă-mea. 1.000 de euro, cu mic dejun și cină. Nu există asta la noi. Și atunci, noi, dacă am putea să îi cooptăm pe ei, să vorbim cu ei prin agenții de turism, am acoperi biletul de avion, patru zile de cazare cu mîncare și biletul de avion de întors, cît costă la ei o noapte de cazare. Și aici trebuie să ne dăm seama: concediul a devenit extrem de scump în străinătate. La noi este foarte ieftin. Și eu zic că la multe lucruri sîntem mult mai buni decît ei.
Adică, nu știu pe care lac din Austria arată așa, că am fost la toate. Chiar am fost la toate. Ăsta e unicat în felul lui și, din multe puncte de vedere, mult mai frumos. Și atunci, aici ar trebui să punem noi punctul pe I, să ne dăm seama că ne trebuie o politică europeană, în primă fază, dar oricum externă, să aducem turiștii străini aici, cum fac și ei cu noi. Că vedem la ProTV că vorbim despre, nu știu, turismul din Bulgaria, ce frumos e în Grecia… Băi, frate, hai să facem și noi să apărem la televizor la ei. Nu știu ce ar însemna asta, cît ar costa asta, dar ar fi o plusvaloare pentru locație, ar fi o plusvaloare pentru stat, cu taxele, cu tot ce înseamnă. Pentru că, încă o dată, turiștilor din străinătate, cînd ajung aici, nu le vine să creadă de prețuri, cît este de ieftin.
Bun, acum, trecînd mai departe, la ce oferim noi aici sau ce vrem să oferim – că ne iese, 90% ne iese: încercăm să oferim un produs corect din punct de vedere gastronomic. Nu fancy, dar corect. Cum trebuie să fie corect? Dacă o porție de cartofi prăjiți trebuie să fie… cartofii dintr-o anumită rasă, trebuie blanșați, adică fierți în ceva. Noi, de obicei, folosim untură de porc Mangalița, după care îi prăjim într-un ulei foarte bun. Nu folosim uleiuri proaste. Uleiul se numește Flavoil, mai puțin important. Și atunci faci o porție de cartofi prăjiți cum ar trebui să fie, cum sînt cartofii prăjiți în Belgia. Mai departe, vrei să îi faci omului o vită. Păi cum îi faci o vită mereu bună? Păi îți găsești un furnizor bun de vită. Dacă se poate, o vită care are ceva ani în spate, pe care o tranșează ăla și scoate piesa frumos, iar după aceea o bagi la maturat. Pentru asta, avem un maturator. După aceea, trebuie să avem o cafea bună. Și atunci ne-am luat toate sculele noastre de cafea și jonglăm cu furnizorul de cafea cum vrem noi. Astăzi avem o Etiopia, mîine avem cu totul altceva. Adică vrem să avem cafea de specialitate și o avem. La fel la bere, avem bere artizanală. Uite, pălinca asta e de la Sfântu Gheorghe. Păstrăvul nu l-am luat de aici din zonă. Din păcate, n-am găsit pe nimeni să ne furnizeze după cerințele noastre. Luăm păstrăvul de peste deal, de la Răstolnița. Europăstrăv SRL se numește firma, Păstrăv din Călimani, îi găsiți pe Internet. Nu cumpărați mult de la ei, că nu au și rămînem noi fără. Și păstrăvul lor este certificat bio. Îi hrănesc cu mîncare bio. OK, ne iese mai scump, trebuie să mergem după el, e mai complicat. Înghețată aducem acum de la Odorheiu Secuiesc. Și acum o să avem o înghețată soft, pe care o facem noi aici. Și încercăm din punct de vedere gastronomic…
Adică, o dată, avem aerul care ne ajută, da? Orice turist care vine aici respiră un superaer. Și atunci, partea a doua, ce faci? Bei ceva, mănînci ceva. Ce bei? Bei o pălincă, o bere, o cafea. Trebuie să fie la aceeași înălțime cu aerul. După aceea mănînci. Păi și mîncarea… nu putem să dăm semipreparate. Le spunem turiștilor: „Băi, dar noi avem produs local, avem nu știu ce…”. Nu, noi facem în așa fel încît tot ce intră pe masa clientului să fie cît mai bun și cît mai natural cu putință. Ăsta e scopul nostru. Asta o să facem în continuare, cît o să mai ținem deschis, și eu zic că nu o să închidem niciodată. Dar ăsta e scopul nostru. Nu o să mergem pe principiul „Hai să dăm mîncare rapid, să facem bani”, nu. Ținem prețurile foarte corecte momentan. Materie primă de calitate superioară, care, din păcate, de multe ori este de două sau de trei ori mai scumpă pe piață. Cine cumpără materie primă de calitate știe. Și uite-așa vine omul, bea o pălincă, bea o bere și eu consider că o să revină. Și atunci îl transform în client fidel.
Revenind la promovare, primul pas ar fi să fiți membri într-o asociație. Pentru că o asociație poate să rezolve anumite probleme pe care un singur investitor nu le poate rezolva. Poate avea o relație bună cu autoritățile, poate fi parte dintr-un OMD (Organizație de Management al Destinației). Cum stați din punctul ăsta de vedere?
Lucrăm la asta, dar e un pic cam greu. N-ar trebui să fie greu, dar pur și simplu este greu să închegăm o mică asociație în condițiile în care trebuie să ne întîlnim cu oamenii, să ne punem la masă cu investitorii din Colibița, și e greu și asta. E greu, dar lucrăm la asta și o să ajungem să avem o asociație bine constituită și pe picioarele ei, și să putem să ne cerem niște drepturi. Nu știu, sînt tot felul de probleme cu taxele acestea foarte mari, cu faptul că din taxele noastre se duc la bugetul de stat și nu se reinvestesc aici în zonă. Lucrăm la asociație și sperăm să reușim să facem ceva.
Pentru că în felul acesta o să puteți să vă promovați mai bine prin participarea la tîrguri internaționale, de exemplu. ca lumea din afară să audă despre dumneavoastră și să știe despre dumneavoastră.
Ăsta este țelul nostru. E mult de muncă, dar o să facem.
(articol publicat de catavencii.ro)
Be the first to comment