Spații de cazare la mare înălțime. Hotelurile din Antalya

După o săptămînă prin hotelurile de cinci stele din Lara, Belek și Side, dacă n-ai mai fost niciodată în Antalya, poți să-ți faci o idee de cam ce înseamnă o vacanță aici. În resort-urile concept ultra all-inclusive dedicate oamenilor care, în concediu, nu vor decît să lenevească pe plajă sau la piscină și să aibă totul servit la distanța unei întinderi de braț. Din ce se aude vorbind între ei pe la mese, mai mult familii cu copii, ruși, nemți, polonezi și, da, destui români. Ivan, Hans, Kazimir și Georgică vor să se simtă, o săptămînă pe an, ca niște sultani, în timp ce de haremul personal, doamna și juniorii, se ocupă să le fie rezolvate mofturile altcineva. El vine doar să stea cu burta la soare tot sejurul și să fie servit non-stop cu bere rece, cînd are chef, fără să scoată mereu portofelul din slip, în aceste, practic, ferme de îngrășat turiști. Pentru că dacă mai ești și pofticios și ai ambiția să guști din toate felurile de mîncare din ofertă, după o săptămînă într-un resort antalyan, te întorci acasă cu zece kile în plus, garantat. Nu în bagajul de cală, la purtător.

Resort-urile construite în jurul hotelurilor cu 10-15 etaje și cinci-șase sute de camere din care se vede marea, un fel de transatlantice eșuate la țărm, sînt niște orășele colorate și noaptea de jocurile de lumini de pe fațade și balcoane, întinse între spații verzi, palmieri, lămîi și portocali, printre cluburi, piscine de cele mai variate forme, aqua park-uri, terenuri de sport și plaje private cu ponton, pavilioane-separeu și șezlonguri sub umbreluțe sau copertine. Lobby-urile și recepțiile imense au candelabre extravagante, scări somptuoase, balustrade cu intarsii și filigrane, aranjamente florale pretențioase. Mult aur, cristal, marmură, lemn exotic, piele și catifea – decor în stilul oriental, cîteodată prea încărcat, obositor pentru ochi, dar relaxant pentru urechea mîngîiată de acordurile de pian și saxofon ale interpretului de café-concert. Camerele renovate în ultimii ani au fost upgradate la mobilier modern și la cele mai noi tehnologii, gen televizor încorporat în oglindă (Se cam abuzează de oglinzi. Pentru obsedații de imagine? Pentru perverși?), băile cu halate și prosoape pufoase s-au prelungit cu jacuzzi pînă în balcon. Restaurantele abundă de vitrine calde și reci în care așteaptă să fie puse în farfurie zeci de feluri de pui, vită, oaie, pește, brînzeturi, paste, fructe, patiserie, deserturi extra-dulci (baclavalele pentru care turcii sînt renumiți), în regim de autoservire specială. Ca o consecință a aplicării normelor de protecție anti-Covid (obligatorii pentru certificarea de Safe Tourism), nu ai contact direct cu mîncarea: te plimbi cu farfuria în mînă printre vitrine și indici ce și cît vrei personalului raionului respectiv, care te servește din spatele panoului de plexiglas. În felul ăsta, managerii au mai prins un iepure: limitează și risipa. Cu toții am văzut, măcar o dată, farfuriile pline vîrf cu mîncare rasolită cu furculița, lăsate în urmă de un anumit gen de român.

Oferta superdiversificată complică misiunea de a alege ce vrei să faci, să mănînci, să bei, așa că cei mai mulți aleg să nu facă nimic și să mănînce sau să bea continuu. Aproape totul e gratis, pînă și minibarul din cameră – apă plată și minerală, sucuri, bere, chipsuri, alune –, realimentat zilnic (extracost sînt masajele, tratamentele cosmetice și unele restaurante à la carte, la care beneficiezi doar de o rezervare fără plată pe sejur). Gratis, dacă ai o curea de plastic la mînă. Cu mențiunea că pe brățara aia cu numele stabilimentului – care costă, probabil, zece cenți – dai, ca s-o porți, o săptămînă, mai mult decît pe una din aur cu pietre prețioase: cam de pe la două salarii minime pe economie încolo.

Dac-ar fi să menționez ce mi-a atras mai mult atenția în infotrip-ul TUI Travel Center din Antalya, aș remarca următoarele:

La Nirvana Cosmopolitan din Lara, opulența depășește orice imaginație, lobby-ul hotelului fiind un adevărat mall de magazine cu mărci super-premium de haine de lux și bijuterii. Hotelul are pet concept, adică poți veni în concediu cu cîinele (extra-tarif, 40 de euro/zi), care are acces în spațiile pentru animale și în minigrădina împrejmuită pentru plimbări afară. Pentru că plaja e un pic cam departe de incinta hotelului, niște sute de metri spre un kilometru, există shuttle-uri, mașinuțe electrice ca pe terenurile de golf, de făcut naveta hotel-plajă și retur, ca să nu cumva să te obosești dînd jos niște zeci de calorii.

Un pic mai încolo, la Calista Luxury Resort, te poți caza în apartamentul superluxos al lui Obama (Mister President of USA a stat aici cînd era în funcție, invitat la un summit organizat de turci), care e disponibil contra a 3.000 de euro pe noapte, în sezon – în off-season, se aplică un discount promoțional de cam 50%. Nu e, însă, cea mai scumpă cazare a resort-ului: un complex super-exclusivist de vile cu nouă apartamente costă doar 11.000 de euro pe noapte. Ultimii clienți au fost niște IT-iști elvețieni care, toată săptămîna cît au stat aici, n-au scos nasul din ecranul laptopurilor.

În Belek, la Granada Luxury, în spatele hotelului s-a amenajat o ministațiune cu aqua-park, zonă de spectacole în aer liber cu zeci de mese, scenă pe marginea piscinei și bazin imens în care s-a reconstituit un peisaj copiat din Maldive: plaje de nisip, hamacuri și bungalow-uri – la exterior, rustice, în interior, extraluxoase –, din lemn acoperit cu alge.

Dacă ești un om activ, care nu suportă să lenevească nici în concediu, sejurul în Antalya poate fi dinamic doar pe terenurile de sport, în excursiile opționale spre obiectivele turistice locale și la jogging-ul printre bazarurile stațiunii, la care, ca să cumperi ceva la preț normal, trebuie să ai lire turcești. Și talente de negociator.

P.S. Pentru ultimele două zile am fost cazați în Side, la TUI Magic Life Jacaranda. În seara de dinaintea plecării acasă, în unul dintre barurile hotelului, după show-ul cu artificii, tort de frișcă cu căpșuni și șampanie pentru toată lumea prezentă și concertul unei trupe de exotici din Africa de Sud cu tot felul de succese retro în repertoriu, am făcut cunoștință cu două generații de nemți. Niște puști din Germania, aduși aici de Julius, un gimnast de performanță, care fusese în România doar la Deva, la un concurs la care s-a pozat cu idolul lui, Marian Drăgulescu, și un grup de angajați, la vreo 40-50 de ani, ai unei măcelării din Leipzig, veniți în vacanța de Crăciun cu firma. Printre ei, un fan Rammstein, cu care, deși eu sînt zero, la germană, iar el – zero, la engleză, m-am înțeles perfect. Doar dînd din cap, pe riff-urile bass-ului din Du Hast.

P.P.S. Mulțumiri speciale lui Ștefan de la TUI Travel Center Brașov, cel care, prin invitația în infotrip, a făcut posibilă seria de articole despre Antalya.

(articol publicat pe catavencii.ro, 16 decembrie 2021)