Anul trecut, la început de săptămînă și de septembrie, pe drumul întors de la Cîmpulung Muscel, după cele trei zile de cazare la cort și baie cu șervețele umede de la Posada Rock, n-am mai rezistat nedușuit pînă acasă și-am făcut o escală de-o noapte în Brașov.
Locul: Pe Republicii, principala pietonală a Centrului Vechi, undeva pe partea stîngă, cum te duci spre Piața Sfatului, între Cartofisserie și un Orange Store, lîngă o galerie de artă ieșită în calea trecătorilor cu panouri cu vederi și tablouașe cu orașul, spre capătul unui gang tapetat cu geamantane și terminat cu o terăsuță de cîteva mese dispuse în linie. Aici era Bed Stage, un hostel deschis de numai două-trei săptămîni, în care totul mirosea a nou și a ambalaj proaspăt desfăcut. Și pe holul-recepție, și în camera situată ușă-n ușă cu toaleta modern utilată, un fel de dulap imens cu zece rafturi-pat în care draperiile, veioza și priza patului J îl transformau într-o micro-garsonieră cu pereți textili, a cărei chirie pentru 24 de ore m-a costat…
Prețurile: …intrat direct din stradă, fără rezervare prealabilă, 60 de lei, cu tot cu taxe. Cea de promovare turistică (2 lei) și a Salvamont-ului (un leu), evidențiate separat pe chitanță, și taxa de fraier, neprecizată pe hîrtie, dar calculată după un click pe booking.com, unde tariful era 50 de lei. Adică, tradus din afacereza de hangiu brașovean în practica financiară a călătorului cu portofel aproape gol, hostelierul a cîștigat în plus vreo 15 lei, incluzînd în acest profit și comisionul de 10-15% pe care nu l-a mai plătit faimosului intermediar.
Oamenii: Pe singurul coleg de cameră ascuns după perdelele patului său, un român obosit aflat, probabil, în delegație la Brașov, nu l-am văzut, dar l-am auzit, vorbind încet cu nevasta la telefon chestii domestice pînă a adormit.
Ambianța: Cum îi spune și numele, Scena cu paturi era deci, înainte de pandemie, o simplă combinație de dormitoare scumpicele, în care puteai în orice moment să tragi cortina și să te izolezi de ceilalți, cu bar relativ ieftin (5 lei, o bere Ciucaș mică; 4 lei, preț unic pentru paharul de carton cu cafea/ceai, sucul la 0,33 l sau apa la 0.5 l). Un hostel curat și liniștit fără bucătărie (e bine, pentru că lipsesc mirosurile de prăjeală în aer de prin alte părți, și e rău, pentru că backpacker-ii de cursă lungă cu buget limitat sînt nevoiți să mănînce la restaurant), singurul spațiu comun fiind terasa de sub geamurile camerelor. Pe care, în seara aia, doi indivizi încălziți și-o tăntiță naivă s-au hlizit foarte sonor pînă tîrziu în noapte.
(articol publicat în Cațavencii nr. 50/487 din 16 decembrie 2020)
Be the first to comment