Toată vara, drumeția săptămînală a ghizilor și copiiilor Taberei ATGR Predeal a avut drept destinație finală Cabana Forban. Zisă și Cabana Steaua, după ce, acum mai bine de zece ani, Ministerul Apărării a cumpărat locul în care-și făcea cantonamentele de iarnă echipa cîștigătoare a Cupei Campionilor, în speranța că recruții Clubului Sportiv al Armatei prezentului or să le calce pe urme lui Lăcătuș & Co (ne-am intersectat pe-acolo, la un moment dat, cu Bumbescu și cu echipa de fotbal din liga a patra).
Locul: Din spatele hotelului Draga Maria, locul nostru de cantonament, ne puneam în monom, pe bandă albastră, și, după un traseu ușor de vreo oră și ceva, ieșeam din pădure la circa 1.200 m altitudine, pe platoul cu vedere directă la Colții Morarului, Bucșoiu Mic, Bucșoiu Mare și la colina pe care e construită Cabana Forban…
Dotările: …în fapt, un complex de mai multe clădiri, terenuri de sport, săli de antrenament, alte anexe. În curte sînt parcate camioane, tractoare, excavatoare și alte utilaje de manevrat zăpezile abundente ale iernii.
Prețurile: Teoretic, cabana are statut de cazare cu circuit închis, dar, cînd sportivii militari nu sînt aici, am înțeles că sînt acceptați de clienți și drumeții osteniți (60 de lei – dubla cu baie) și flămînzi (45 de lei – pensiunea completă, cu meniu ca pentru fotbaliști). Cu excepția, însă, a fanilor echipei lui nea Jiji: singura condiție ca să fii acceptat înăuntru e să strigi de o sută de ori FCSB nu e Steaua! Glumă, glumă, dar ce-i nostalgici după vechea siglă o pot vedea aici cam peste tot.
Ambianța: Zona este destul de circulată: pe drumul din fața cabanei trec (relativ des) 4×4-uri cu pantofari de Bucegi sau (ceva mai rar) munțomani cu rucsac în spate. Cînd ajungeam noi cu monomul de copii, în general, miercurea, pe la 4,30 p.m., loturile de sportivi se odihneau. Programul nostru era mereu același: pauză de 30-45 de minute, la umbră, pe la mesele cu balansoar din fața cabanei, cu sonorul discuțiilor dat la minimum, poză de grup și încolonare de plecare. În interior, vizitam, cu copiii în nevoie, doar toaleta de la parter; așteptîndu-i să iasă, căscam gura la pereții holurilor pavoazați cu fotografiile vechi ale campionilor la gimnastică, handbal, scrimă, canotaj. Vremuri binișor apuse.
P.S. A, nu știu dacă trebuia trecută la dotări și veritabila groapă de gunoi de lîngă cabană, de pe drumeagul forestier de la ieșirea din pădure. Oricum, era motivul principal al atelierului de educație ecologică pentru copiii taberei, de pe returul drumeției.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/320 din 20 septembrie 2017)
Be the first to comment