Stimați clienți ai rubricii de spații de cazare, avem pentru dumneavoastră o cronică de hotel proaspătă, cu material servit în week-end-ul 8-9 aprilie, în cadrul aplicației ATGR pentru ghid național din Bulgaria, care a poposit peste noapte în hotelul de patru stele Rila, cel mai mare din Borovets.
Locul: O clădire imensă cu două corpuri și multe etaje, chiar în centrul stațiunii, la vreo două sute de metri de telegondola spre Yastrebets și peste drum de pîrtia de pe care, cînd îți iei avînt ceva mai tare, ajungi cu schiurile direct în recepție.
Dotările: Dacă ai halat de baie nou și papuci în țiplă înseamnă că stai la patru stele, nu? Dintre toate celelalte dotări, aș remarca, la cele comune, piscina construită într-o seră, în fața hotelului (prin pereții și acoperișul din geamuri termopan poți monitoriza direct din cameră cît de aglomerat e înăuntru), iar, la cele specifice camerei 227, balconul cu vedere spre pîrtie și spre mehanele din jur, pline seara cu mușterii flămînzi, deși prețurile de prin meniuri…
Prețurile: …sînt destul de condimentate, de stațiune montană premium (un singur exemplu: o carafă cu vinul casei costă 10 euro litrul, deși e final de sezon). Cît despre hotel, cazat la grămadă, contra-cronometru, ca la o competiție de check-in viteză, împreună cu grupul celor trei autocare pline cu viitori ghizi, n-am apucat să văd prea bine nici măcar recepția, darămite tarifele camerei. Oricum, dacă scădem din prețul aplicației (325 de lei) costul transportului (combustibilul drumului de vreo 1.000 km, dus-întors, taxa de pod, vigneta etc.), rămînem cu un tarif foarte OK pentru o cazare la patru stele cu mic dejun inclus (bufet suedez bogat în toate compartimentele alimentare – aveau și clătite!).
Ambianța: Diferită. A fost alegerea fiecăruia dintre noi dacă doream să transpirăm în saună sau escaladînd Musala (2.925 m). Aproape imediat după ce ne-am cazat, unii s-au urcat pe schiuri sau pe placă, alții, în telegondolă. În care n-am transpirat, ba chiar am tremurat nițel pînă la stația Yastrebets (2.369 m) și zona cu zăpadă de juma‘ de metru învăluită într-o ceață rece (noroc cu cabana-restaurant The White House, în care m-am încălzit cu un brandy local – 4 leva / 50 ml). Pînă la urmă, cei douăzeci și ceva de temerari ai cursului de ghid montan au renunțat să mai atace vîrful, pe viscol, și s-au întors la timp, cît să mai găsească deschis la piscină. După o cină frugală în cîrciuma Napoli, seara s-a încheiat muzical, tot la alegere: cu program de folk, în sala de conferințe de la parter, sau de house, în clubul de la subsol. Bănuiți, probabil, ce-am ales: în nici un caz, bumți-bumți și zdum-zdum.
(articol publicat în Cațavencii nr. 15/298 din 19 aprilie 2017)
Be the first to comment