În realitatea turistică post-pandemie, cel mai afectat tip de cazare va fi hostel-ul: să dormi în aceeași cameră cu alți 3-7-11 necunoscuți adunați de prin toate colțurile lumii sună a ruletă rusească. Să sperăm însă că noile reglementări medicale (pașapoarte de sănătate, controale sanitare la frontieră, igienizarea riguroasă a spațiilor comune) vor salva de la dispariție această casă a backpacker-ului, astfel ca poveștile turistice cu hostel-uri să nu devină doar niște amintiri.
S7 pînă la Wien Mitte, șase stații pe U3 pînă în Westbahnhof, două stații pe U6 pînă la Thaliastrasse – 4,20 euro, biletul compus al celui mai ieftin transfer spre centrul Vienei. Ăsta a fost traseul meu de la aeroport la Boutique Hostel Zum Goldenen Kegel,…
Locul: … care e foarte aproape de stația de metrou suprateran: la prima intersecție, faci stînga și te uiți după poarta mare, verde, fără firmă, cu numele scris doar pe butonul interfonului, a unui hostel boutique OK, cu flori în glastre și curte interioară din care se intră direct în camere. Înăuntrul apartamentului 422 de la etaj, din hol treci pe lîngă budă și duș, apoi prin primul dormitor care are și TV, apoi în al doilea, cel cu două bunk bed-uri și pat simplu lîngă fereastră. OK și bucătăria vecină recepției de la intrare, drăguț decorată.
Oamenii: V-am spus că e dormitor mixt? Nu. Asta poate fi o problemă (depinde cine citește). Pentru mine, singur băiat într-o cameră de fete (două studente nemțoaice care-și programau preocupate următoarele vizite ale orașului și o spanioloaică care a vorbit aproape continuu la telefon pînă a adormit), n-a fost.
Ambianța: Fetele, dragele de ele, s-au pregătit de somn repede. S-au culcat odată cu găinile din Austria, pe la 9.30. Nu le-am inoportunat dincolo de minimele politețuri: n-am insistat cu conversația, să nu mă creadă vreun perv. Aș fi dat o fugă pînă în Escape, barul de metale aflat la doar șapte sute de metri de hostel, în care Google m-a mințit c-ar cînta în seara aia (pentru 22 euro intrarea, plus 4 euro berea) Ratos de Porao, trupa braziliană de punk metal ascultată odată, prin studenție. La o căutare mai amănunțită, ghinion, însă: pe pagina lor de Facebook, brazilienii o ardeau loco, iar pe site-ul oficial al clubului nu apărea nimic, ba chiar scria c-ar fi închis. Probabil că rockerii vienezii n-au fost prea entuziasmați și concertul a fost anulat: cam cîte bilete trebuie să vinzi ca să acoperi măcar costurile avionului Sao Paolo – Viena? Ca să nu mai vorbim de berile alocate artiștilor, niște old school-eri băutori profesioniști.
(articol publicat în Cațavencii nr. 20/457 din 20 mai 2020)
Be the first to comment