¡Hola! ¿Cómo estás? Nu, după zece zile de călătorie în Andaluzia, n-am uitat limba română, ca Răducioiu, la transferul în Italia. Pur și simplu, am rămas setat pe spaniolă. Pe care am tot auzit-o în escapada andaluză, dar pe care, ca să fiu sincer, n-am și vorbit-o: am preferat să-i testez pe localnici la engleză. Cu rezultate oarecum satisfăcătoare: prea puțini andaluzi se descurcă în limba turistului internațional, dar, chiar și așa, măcar sînt amabili, încearcă să converseze cu tine, gesticulînd direcții și mimînd nume de locuri, dacă altfel nu se pricep să-ți transmită ce cred că i-ai întrebat.
Un minighid turistic andaluz nu conține, deci, dicționarul român-spaniol al cuvintelor uzuale, ci doar niște elemente esențiale de orientare în spațiu, timp și bani, ca să-ți faci o idee de ce te-așteaptă dacă-ți propui să mergi acolo.
Transport. Coborît din avion pe aeroportul din Sevilla, capitala regiunii Andalusia, prima întrebare e cum ajungi în centrul orașului aflat vreo zece kilometri mai încolo. Răspunsul, foarte scurt, sună cam așa: în afară de taxi, doar cu autobuzul EA al companiei TUSSAM, pînă la stația finală Plaza de Armas, 4 euro, cash la șofer sau cu cardul (6 euro, dus-întors, valabil numai în aceeași zi sau în cea următoare; precizare ușor inutilă: cine merge la Sevilla doar pentru o zi nu folosește ca transfer autobuzul).
Dacă ești aici pentru un city break de week-end prelungit, informația asta e suficientă: cam tot ce-i de văzut neapărat în Sevilla este dispus central, obiective între care ajungi cu pasul. Dacă vrei însă să faci și turul Andaluziei (de exemplu, ca mine, pe ruta Sevilla-Cadiz-Gibraltar-Malaga-Granada-Cordoba-Sevilla), o să vrei să citești mai departe. Cel mai scump mod de deplasare între orașe – excluzînd, desigur, avionul, elicopterul sau taxiul – e o mașină închiriată; cel mai ieftin, blablacar-ul. Varianta optimă, pentru bacpacker-ul mereu pe drumuri, sînt cursele intercity regulate ale companiei Alsa (maximum trei ore de deplasare pe autostradă, pe oricare dintre segmentele rutiere menționate anterior): autobuze curate și comode, cu ambianță civilizată (adică, cu foarte rare excepții – a se citi imigranți din lumea a treia –, vei fi scutit de frecventele mirosuri suspecte și de conversațiile telefonice la volum maxim din microbuzele mioritice). Biletele pot fi cumpărate de pe site sau în autogară, la ghișeu sau la automat, la prețuri similare celor românești: între 11 și 18 euro, în funcție de distanță (100-200 de kilometri). Pe anumite porțiuni, o altă variantă de transport ar fi trenul – în general, mai rapid, dar și mai scump (totuși, la rezervarea cu ceva timp în avans, la anumite ore, sînt disponibile tarife discountate asemănătoare transportului auto).
Cazare. Ca oriunde în Spania, sau în lume, există hoteluri de toate categoriile; e la aprecierea și decizia fiecăruia cîte stele are patul în care doarme în fiecare noapte. În ceea ce mă privește, am preferat să experimentez noi hostel-uri, material documentar proaspăt pentru viitoarele episoade ale serialului de la rubrica de spații de cazare la mică/medie/mare înălțime, care, luna viitoare, împlinește frumoasa vîrstă de zece ani.
Mîncare/băutură. O să te saturi de tapas, omniprezentele gustări de pe masa localnicilor, indiferent de ora din zi și de loc: diversele feluri de jamon, chorizo și brînzeturi asortate la un pahar de bere sau vin. Berea spaniolă n-o să-i impresioneze pe maeștrii berari cehi, nemți sau belgieni, dar vinurile sînt bune. Și ieftine: în supermarket, un vin OK poate fi găsit chiar și la 2 euro, la promoție. Apropo, prețurile din magazine sînt asemănătoare cu cele de la noi, ba chiar, la unele sortimente, ușor mai mici. La un salariu lunar minim pe economie (1.080 de euro) de vreo două ori și jumătate mai mare, da?
Diverse. Cam peste tot miroase a iarbă, tinerii andaluzi fiind foarte relaxați. Așa cum sînt și turiștii, permanent în peisaj, tot timpul anului. Perioada recomandată de mers în Andaluzia e clar în extrasezon, evitînd aglomerațiile și căldura sufocantă a lunilor iunie-septembrie. La sfîrșit de ianuarie – început de februarie, o să ai parte de o vreme frumoasă, cu temperatură plăcută, douăzeci și ceva de grade, și de suficienți vizitatori în locurile turistice mainstream, ca să nu pară că ești doar tu acolo.
Ce-i de văzut și de făcut în Andaluzia e o poveste de continuat în viitoarele articole. ¡Gracias! ¡Hasta Luego!
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/648 din 14 februarie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment