Acum mai bine de trei ani, la rubrica asta, tura montană în Iezer-Păpușa se încheia cu episodul Voina, în care o ciorbă de burtă era savurată cu poftă, pe terasa din lemn din fața cabanei, după două zile de creastă cu meniu la conservă. Sîmbătă, cazat fiind acolo, împreună cu grupul de colegi de la școala de ghizi ATGR, am avut ocazia unui remake.
Locul: În camera 314, de la etajul 2 al Cabanei Voina (altitudine aproximativ 1.000 m), ajungi, de exemplu, pe la prînz, după ce pleci din București cu autocarul, la 6,30 dimineața, pe traseul Tîrgoviște-Cîmpulung-Lerești, și nu faci foarte multe stații pe parcurs. Cel mult patru-cinci opriri, pentru poze de peisaj montan și vizite de obiective turistice, gen toaletă de benzinărie.
Dotări: Camera asta are trei paturi cu lenjerie curată (foarte important), baie cu duș cu apă caldă (important), televizor cu diagonală minoră, sub 18 inci, și receptor TV Dolce (complet neimportant). Și, pentru că, la timpul ăsta, are și niște pereți foarte reci, caloriferul aparent nefuncțional e ajutat de o aerotermă care a stat în priză pînă spre dimineață, ca să schimbe o atmosferă de peșteră într-una de dormitor locuibil.
Prețuri: Cazarea a fost inclusă în costul aplicației, dar, citînd panoul din recepție, tarifele camerei au rămas neschimbate față de 2013 (de la 80 de lei dubla standard). Mîncarea are prețuri de restaurant de cartier bucureștean: 12 lei șnițelul din piept de pui, 4,50 lei garnitura de cartofi prăjiți, 6 lei salata de gogoșari și castraveți murați, ca să vă zic cît m-a costat pe mine o cină complet nesănătoasă, dar deosebit de gustoasă, care a completat caloriile arse în activitățile solicitante ale zilei. Ce mi s-a părut că a sărit din meniul de cabană neizolată, accesibilă pe șosea, spre cel de restaurant bucureștean ultracentral a fost sticla de Jidvei, alb, demisec, pentru care am făcut în portofel o gaură de 35 de lei.
Atmosferă: În cele două zile în care școlarii ATGR au fost cazați la Voina, cabana s-a transformat în căminul unui campus populat cu montaniarzi complet echipați (bocanci, polare, frontale, rucsaci de tură, hamuri, căști), mari consumatori de ceai cu rom, portocale și lămîie, la foc de tabără, pe platoul alăturat, și de cîntări la chitară, în sala de mese de la parter. Atmosferă de munțomani adevărați, deci, cum îi stă bine oricărei cabane de munte veritabile.
(articol publicat în Cațavencii nr. 48/279 din 30 noiembrie 2016)
Be the first to comment