După ce mi-am luat rămas bun de la Conner, cel care mi-a făcut check-out-ul din Old Town Hostel Alur, pentru cazarea din a doua noapte în Tallinn, m-am deplasat două străduțe mai încolo, pînă în Imaginary Hostel. Nu-i vorbă că m-aș fi supărat pe staff sau pe colegii de cameră, ori că nu mi-ar fi plăcut ceva în Alur. În călătoriile mele, rareori dorm două nopți în același loc; n-am stare să rămîn prea mult undeva, mi se pare că aventura mă așteaptă mereu în altă parte.
Locul: De data asta, pe strada Vene, la numărul 33, aproape de poarta medievală de acces în cetatea orașului vechi, în clădirea fostă grajd și magazie de cereale pînă pe la 1800, reconstruită neo-renascentist spre sfîrșit de secol XIX, care respiră istorie inclusiv din placa de pe fațadă. Ca să devii locatar aici, treci pe sub bolta ca de castel de lîngă bikeshop-ul din dreapta intrării, urci niște trepte spre ușa după care e o încăpere goală, ca un fel de culise cu decoruri de teatru absurd, și mai urci un etaj pînă la recepția amenajată chiar pe casa scării, într-un birouaș ex-cămară de mături și detergenți, probabil.
Prețurile: Aici am fost scuturat de cei 8,08 euro (ăia opt cenți au făcut sigur diferența) pe care m-am angajat să-i plătesc pe site-ul lor de rezervări. Odată cu cearșafurile, am primit bonus și un prosop de la…
Oamenii: …fata care se ocupa cu formalitățile de check-in, o roșcată minionă la vreo douăzeci și ceva de ani cu zîmbet cuminte și sîni obraznici. Inițial gol, dormitorul de 12 paturi s-a populat mai pe seară cu o estoniancă din Tartu, viitoare studentă în capitală, cu un alt localnic la vreo 40 de ani de la țară, extrem de vorbăreț, și, mult după miezul nopții, cu un grup de nemți din Bochum pe care i-am auzit ca prin vis. Și pe care i-am văzut și, din păcate, i-am și mirosit, dimineață, cînd ne-am trezit cu toții: foarte amuzați și deloc jenați de prezența mea, băieții au dat startul unui concurs ad-hoc de Nemții au talent pe care-l cîștiga producătorul celei mai sonore bășini.
Ambianța: Cine l-a botezat Imaginary a fost foarte inspirat: cînd te uiți pe geam vizavi, la zidurile de apărare a Tallinnului de acum cîteva secole, te simți într-un hostel imaginar de demult, un han pentru cavalerii abia descălecați în oraș, osteniți după drum. Singurele incoveniente sînt că, pentru baie și dușuri, trebuie să urci un etaj (și asta poate fi ușor incomod sau chiar jenant pentru cei care nu vor să defileze în chiloți și cu prosopul-turban pe cap, pe holurile și scările dintre paliere). Și că, după experiența nemțească, cred că pe afișul din cameră, în loc de No weed smoking, mai potrivit ar fi fost No loud farting.
(articol publicat în Cațavencii nr. 28/465 din 15 iulie 2020)
Be the first to comment