*Exceptînd cazurile în care pleacă în excursie ca melcul, cu rulota în spate, sau ca liliacul, cu hamacul în rucsac, vine un moment în viața de noapte a oricărui călător în care închirierea unui pat e inevitabilă. Pontul nostru? Evident, nu te trimitem la cel mai apropiat hotel: rubrica asta nu e pentru turistul de turmă, care își ia informația din reclame; e pentru tine, cel fără mofturi sau fițe și cu buget pudic, nefavorabil investițiilor indecente în industria hotelieră. Deci: intră pe hihostels.com, renunță la două beri și fă-ți card de membru la hostelurile din sistem (3 euro/an). Welcome to the club: tocmai te-ai abonat la o rețea mondială de room sharing la prețuri modice, în care împarți camera cu o gașcă tînără, ca-n studenție, și ai acces la patul de lîngă dușul dotat cu bucătărie complet utilată, inclusiv internet. Prin unele locuri, te poți lipi chiar și de un mic-dejun all you can eat în aceiași bani. Intrarea – gratis, ieșirea – între 10 și 25 euro (Belgrad, respectiv Barcelona).
*Un sfat pentru maniacii planurilor de călătorie, cei care nu pleacă în voiaj fără GPS nici măcar pînă la chioșcul din colț și care vor neapărat să știe și culoarea perdelelor din camera sejurului: întreabă-l pe domnul Google de booking. Față de varianta clasică de la agenție, în care ți se percep tot felul de taxe și garanții, la tipul ăsta de rezervare pe net nu plătești nimic în avans, urmînd să achiți totul la fața locului; e suficient cardul alimentat cu suma aferentă cazării, dovada că nu ești genul de glumeț care sună la 112 și apoi pune muzică. Un alt avantaj e că ai deja un preview al locului, consultînd poze, descrieri și comentariile foștilor clienți. Uite-te atent prin ele, poți afla lucruri interesante: de exemplu, care dintre recepționere e fată veselă și amabilă, dispusă să-ți facă check-in-ul în cameră.
*N-ai citit cele de mai sus, ai plecat complet nepregătit și ești deja undeva, printr-o (aero)gară europeană, fără habar unde o să dormi la noapte. Stai calm, nu dispera, avem ceva și pentru tine: dacă băncile din sala de așteptare sînt ocupate, o altă idee bună ar fi să cauți prin clădire punctul de informații turistice. Pe lîngă pliante și hărți gratuite ale orașului, unele dintre ele au chiar și un panou al furnizorilor de accomodation, cu poză, preț, număr de telefon; doar ridici receptorul atașat și te-ai cazat. E, cum ar veni, versiunea automatizată a micului proprietar de pensiune autohton care flutură cheia de dimineață pînă seara pe peronul gării sau la marginea drumului Constanța-Mangalia.
Be the first to comment