Joia trecută, Romexpo, pavilioanele C1-C6, prima zi de Tîrg de Turism, ediția de primăvară 2015. Dincolo de îmbulzeala de la megastandurile tour-operator-ilor din Top 5 cu prețuri promoționale la destinațiile de vacanță ale românului mediu (Turcia, Grecia, Bulgaria) și plictiseala generală de pe la tarabele localităților care și-au descoperit brusc, pe bani de promovare de la Regio, un potențial turistic pînă mai ieri inexistent, trebuie să cauți foarte răbdător printr-un haos imagistic și sonor extrem de divers ca să găsești și altceva decît oferta standard a agențiilor de turism, pliante colorate, picioare lungi și fețe care zîmbesc profesional.
Țîpuriturile unor moroșeni în port tradițional ieșiți la horă între standuri m-au adus alături de toboșarul Sighișoarei, spectator și el la danțul maramureșenilor. Din vorbă-n vorbă, în pauzele dintre bătăile de tobă ale anunțurilor cetății, am aflat că, în decembrie trecut, la Sighișoara s-a inaugurat un nou centru de informare turistică la baza Turnului cu Ceas, a cărui restaurare este în plină desfășurare. Se spune că în imensa bilă metalică de pe turn ar fi păstrată o carte cu întreaga istorie a orașului, pusă acolo pe la sfîrșitul anilor 1800, la ultima renovare; se pregătește, deci, un update pentru generațiile viitoare. O tabletă cu site-ul Primăriei, probabil.
Cu gîndul la capsula sighișoreană a timpului, cîteva standuri mai încolo, am dat peste alte artefacte: statuetele-replică ale ceramicii Cucuteni (5.500 î.Hr. – 2.750 î.Hr.), o cultură preistorică de pe teritoriul actual al României și Ucrainei care a precedat cu cîteva secole civilizațiile sumeriană și egipteană. Nemțeanul Ovidiu Slătineanu reprezintă un grup de arheologi moldoveni entuziaști, cu mult devotament pentru cauză și prea puțin sprijin de la autoritățile locale: de exemplu, prin casieria Primăriei Piatra Neamț nu s-au găsit nici măcar banii necesari pentru datarea cu izotopi de carbon a pieselor cucuteniene deja descoperite. Nu vă gîndiți la sume obscene: e vorba de doar vreo 500 de euro, o sumă ridicolă, dacă ne gîndim la importanța proiectului, care, cu puțină bunăvoință, ar putea fi descoperită prin bugetul de cafele și alte protocoale al instituției.
Cu Olav Bagyo, un bărbos volubil îmbrăcat în kaki, event manager la Arsenal Park Orăștie, am discutat despre fosta fabrică de muniție transformată într-o cazarmă de vacanță pentru teambuilding-uri și tabere cu tematică militară (sau nu), un complex turistic de 230 de locuri în mijlocul pădurii, cu terenuri de fotbal și minigolf, muzeu militar în aer liber, trasee pentru șenilate, poligon de trageri. Ce mai, un fel de Counter Strike translatat din virtual în lumea reală pentru cei cu un spirit ceva mai războinic: exact ca în cazul Doomsday preppers-ilor, nu se știe niciodată cînd o să ai nevoie de abilități de soldat universal. Practic, în contextul tulburărilor din Est, tabăra asta turistică de instrucție e mai actuală ca niciodată.
Probabil că ați auzit că, în vară, se va lansa Jurassic Park 4; eu mi-am reamintit o fază din trailer la standul Rîșnovului, unde un soi de velociraptor privea curios un copil (de fapt, invers). Pînă la premiera filmului american, o să aveți ocazia să vizionați mai întîi Jurassic Park de România: din mai, se deschide Dino Parc Rîșnov, un parc de distracții cu vreo 50 de dinozauri în mărime naturală, care are în ofertă inclusiv cazare în căsuțe în copac. Sînt așteptați, deci, și hipsterii care au fetișuri eco cu T-Rex & Co.
După vreo șase ore de călătorie prin traficul brownian al vizitatorilor, năucit de rumoarea tîrgului, am ieșit de acolo cu o singură destinație în minte: acasă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 11/191 din 18 martie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment