Vizita noastră de după-amiază tîrzie în Silves, orășelul algarvian faimos pentru castelul maur cu turnuri crenelate de pe dealul din centru în jurul căruia s-au construit toate celelalte clădiri, a început prost. O tanti în uniformă ne-a închis în nas ușa casei de bilete: programul de vizitare tocmai se încheiase. Așa că, în afară de vreo cîteva poze din exterior, cu orarul de funcționare și războinicul fioros care ține o sabie în mînă și alta la cingătoare în dreapta intrării, n-a mai fost nimic de făcut pe-acolo: am luat-o înapoi pe treptele pe care urcaserăm la castel, pînă la terasa Café Inglês de pe platforma de macadam rar de la jumătatea scărilor, și ne-am așezat la o masă plăcut umbrită de un copac, pentru o bere de consolare, cu vedere spre zidurile cărămizii ale castelului. Măcar atît, dacă de vedere din interior n-am avut parte.
Café Inglês, desde 1983, cum cineva mîndru de istoria locantei a ținut să precizeze neapărat pe firmă, mai avea doar cîțiva clienți, turiști și ei, după aerul de vacanță din gesturi și priviri. În cîteva clipe, la masă a apărut un ospătar prietenos, care s-a recomandat Nuno și și-a notat în carnețel comanda noastră de băuturi. Eu mi-am luat o bere locală, Super Bock (3,50 euro); restul lumii și-a dorit vin, cafea sau cappuccino. – Something to eat? – No, thanks (eram așteptați pentru cină în altă parte). Deci, la cafeneaua asta engleză, se poate și mînca, chiar dacă mai subțirel: o supă a zilei, ceva gustări, sandvișuri și salate, plus niște deserturi tradiționale portugheze.
Pe care, deși nu prea consum dulce, aveam să le văd întîmplător cum arată, atunci cînd am intrat în salonul decorat artistic și, în drum spre toaletă, am trecut pe lîngă vitrinele cu prăjituri de casă și înghețată din curtea din spate. La întoarcere, m-am întîlnit cu Nuno, care, amabil, s-a oferit să-mi facă turul complet: a ridicat lanțul care bloca accesul spre etaj și m-a condus pe scările exterioare pînă pe clădire, acolo unde, chiar lîngă cuptorul cu lemne în care se coace pizza, există o terasă deschisă tot timpul verii. Chiar și doar pentru panorama pe care o ai de aici, spre oraș și castel, merită excursia la Silves.
În week-end, la Café Inglês, ține tot felul de concerte o trupă de cover-uri care cîntă – bineînțeles, în engleză – blues și rock. Numele locului ar veni, m-a mai informat Nuno, de la proprietara britanică a afacerii; nu m-am uitat prea atent, dar s-ar putea ca prin meniu să fie disponibile și cheese pies sau 5 o‘clock tea.
(articol publicat în Cațavencii nr. 35/266 din 31 august 2016)
Be the first to comment