Continuăm să extragem cele mai interesante informații din călătoria domnului Florin în Asia de Sud-Est. De data asta, din excursia de patru zile la Kuala Lumpur, capitala vecinilor de la nord ai singaporezilor.
Să treci cu mașina din Singapore în Malaiezia, ca localnic, e o întreprindere destul de complicată. Și cronofagă: se stă cu orele la cozi gigantice, pentru bifarea multiplelor formalități de descurajare a traficului de frontieră în ambele sensuri – al singaporezilor către prețuri mici (la plecare, sînt controlați și la nivelul benzinei din rezervor; la întoarcere, au voie să treacă doar cu un singur pachet de țigări desfăcut, în rest, sînt suprataxați pentru orice produs adus de dincolo), al malaiezienilor către job-uri mai bine plătite (li se verifică la sînge actele, au de completat formulare detaliate cu scopul și durata vizitei). Ca turist străin, e ceva mai simplu și mai rapid. Mai ales dacă pleci cu avionul: în maximum o oră, aterizezi la Sepang, 50 de kilometri sud de capitala malaieziană. A zis cineva Formula 1? Da, aeroportul e chiar lîngă circuit.
Cum spuneam și mai sus, în Kuala Lumpur o să dai de prețuri mici, aproape românești. Și asta nu doar pentru că sînt cam la jumătate față de cele din Singapore, ci și pentru că, la cumpărături, calculele sînt relativ simplu de făcut, moneda locală, ringgit-ul, fiind oarecum la paritate cu leul (1 RM = 1,15 RON). Prețuri ca ale noastre, cu niște excepții, însă: să vă zic cît e litrul de benzină la pompă? Mai bine, nu; n-o să dormiți două zile de ciudă. OK, voi ați vrut-o: 1,90 RM.
Pentru a vedea centrul orașului, e suficient să urci în monorail, metroul cu traseu sub- și suprateran, pentru o călătorie completă. Ca să-l vezi de (foarte) sus, trebuie să faci stație la celebrele Petronas Towers, cele mai înalte turnuri gemene din lume: 452 m, cu tot cu antenă. Un tichet de acces într-unul din grupurile organizate, de 20 de persoane, care urcă în ascensor la fiecare zece minute costă 80 RM. Se face escală la etajul 41, la platforma-pasarelă care unește cele două turnuri, pentru a schimba liftul spre destinația finală, etajul 86, de unde, chiar și pe vremea rea, fără vizibilitate, poți fotografia de sus orașul. La scara 1/2000: macheta din mijlocul palierului.
Dacă reușești să-ți miști consoarta din zona ciupercăriei de mall-uri din centru, o idee ar fi s-o duci la Batu Caves, cavernele din muntele aflat la marginea de nord a Kuala Lumpurului, în care și-a găsit sălaș un templu budist. După susținerea probei de rezistență a credinței (urcarea celor vreo 280 de trepte abrupte), veți avea pioasa ocazie să ascultați muzică religioasă indiană, să inhalați fumuri de tămîie sacră și să hrăniți animale sfinte – nu vaci sau elefanți, macacii și porumbeii care cerșesc non-stop mîncare de la vizitatori. Ce drăguuț! Da, foarte drăguț, iubi. Roagă-te însă să nu apară la masă și ceilalți rezidenți ai peșterii, liliecii și tarantulele. Sau vreo cobră evadată din minigrădina zoologică cazată în cavernele de la baza muntelui.
(articol publicat în Cațavencii nr. 41/68 din 17 octombrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment