Ce să faci în Düsseldorf, în afară de cîntat fals

Săptămîna asta e finala Eurovision 2011 de la Düsseldorf. Pînă să ajung, luna trecută, în capitala landului Nordrhein-Westfallen, habar n-aveam de chestia asta: aflam abia atunci de pe steagurile și afișele care popularizau evenimentul în tot orașul. Dacă mergeți să-i susțineți pe reprezentanții noștri sau doar aveți drum pe-acolo în viitor, iată ce-ar fi de văzut/făcut o zi, două, prin zonă.

*Promenadă pe faleza cu platani de pe malul Rinului. Nu vă mirați dacă veți vedea, ici-colo, chiar și palmieri; de cînd traficul e deviat prin tunelul de dedesubt, se pare că a început să le priască aerul Nordului.

*De vizitat bazilica St. Lambertus. Construită în stil gotic, în memoria fostului episcop de Maastricht (635-706), această biserică situată central adăpostește moaștele Sfîntului Apollinaris, protectorul orașului. În capătul străduței care duce în Burgplatz, de admirat Stadterhebungsmonument – un complex statuar metalic impresionant, care începe pe un colț de zid și se prelungește pînă pe balustrada micului pod de peste pîrîul Düssel din apropiere. E o istorie tridimensională a Düsseldorfului, care curge dinamic prin forme de cavaleri în armuri, ale căror arme formează 1288 (anul bătăliei de la Worringen), spre semnarea actelor de fondare a orașului.

*De ajuns la Rheinturm. Ca să urci cu liftul pînă la restaurantul aflat la 172 m, trebuie să donezi 3,5 euro. Ce mai consumi acolo, la prețuri corelate cu înălțimea și panorama amețitoare, te privește direct și personal.

*O plimbare în Medienhafen, fostul port transformat în cartier rezidențial. Un amestec interesant de vechi și nou: foste facilități industriale protejate (magazii, șine de cale ferată, docuri, macarale) și clădiri cu arhitectură modernă, restaurante, cafenele, baruri, hoteluri, discoteci.

*De căscat gura (și eventual, punga) pe Königsallee: două străzi despărțite de un canal, cu magazine elegante în ale căror vitrine strălucesc bijuterii, pantofi scumpi, țoale de firmă.

*De vizitat muzeul Goethe, găzduit de Palatul Jägerhof. La ieșire, dacă vremea e frumoasă, de intrat în parcul Hofgarten și alăturat picnicului general. În prealabil, de făcut o vizită într-un Subway (un sandviș mare “cu de toate“ e 5,50 euro).

*De băut o bere în Altstadt, Orașul Vechi (aproape complet distrus de raidurile aeriene britanice asupra bazinului Ruhr din 1943 și reconstruit după război, cu minuțiozitate tipic nemțească, în formă de terase și baruri). De preferat, la vechea berărie “Uerige” de pe Ratingerstrasse, strada cu petrecăreți, în picioare sau așezați pe trotuare, berari cu șorț și sticlă spartă pe jos. Sau în Marktplatz, piața primăriei, pe o terasă de lîngă statuia ecvestră (amplasată fix acum trei sute de ani, în 1711) a părintelui orașului, electorul Johann Wilhelms II (1658-1716), strigat la el acasă Jan Wellem.

*(Opțional) De băut mai multe beri în Papidoux, barul rock din Altstadt, în care berea casei e berea orașului (Altbier, neagră, un euro paharul de 200 ml), iar muzica, doar pentru urechi antrenate, nu e de Eurovision.

Observații utile

*Dacă vă conversați în scris cu un localnic și nu aveți diacritica pentru umlaut pe tastatură, scrieți întotdeauna Duesseldorf, niciodată Dusseldorf (dussel – prost, dorf – sat): deocamdată, Düsseldorf nu e înfrățit cu Caracalul.

*Apropo de orașe românești: rivalitatea locală Düsseldorf-Köln e un fel de meci Brăila-Galați (la o cu totul altă scară, desigur), care trece dincolo de eventualele discuții despre berea cu apă din Rin (glumă!) sau confruntări dintre galeriile echipelor de fotbal. “Au ăia de la Köln carnaval? Avem și noi! Au ăia Gay Parade? Avem și noi! Dar, oricum, sîntem mai tari; ăia n-au și noi avem: maratonul orașului, corporații nipone care au sediul european aici (deci, pești japonezi koi prin bazinele publice), și agenții de publicitate, și edituri, și societăți de asigurări și financiare, și congrese, și tîrguri, și festivaluri de modă mai multe… Plus că trupa Kraftwerk e de la noi din oraș. Na!“. Evitați, totuși, să aduceți în discuție apa de colonie, Domul și berea Kölsch – o faceți pe răspunderea dumneavoastră.

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 19/1009 din 11 mai 2011)