Cătăline, mergem? E sîmbătă. Sîntem doi oameni cu rucsac în spate, hotărîți să urce Parîngul, direct din Petroșani, de la capătul lui DN 7A, drumul montan care leagă Valea Jiului de Valea Oltului, intersectînd mult mai celebra Transalpina, vecina cu care coabitează vreun kilometru și ceva, la Obîrșia Lotrului. Un microbuz ne duce în zece minute pînă la indicatorul (7 km) spre Cabana Rusu, locul de unde începe traseul marcaj bandă roșie. Nu coborîm bine din microbuz și un taximetrist în drum spre comandă oprește din proprie inițiativă: Băieți, hai că vă duc eu pînă la telescaun, fără bani. Dați și voi 6 lei, de două cafele. Așa li s-o fi spunînd berilor în taximetreză, îmi zic, în timp ce îi umplem cu rucsacuri portbagajul. Stop și FFW pînă duminică seară, la coborîrea din Parîng și reîntîlnirea cu DN 7A, 20 de kilometri mai încolo și cîteva sute de metri mai jos de Cabana Groapa Seacă.
De fapt, pînă luni, cînd, după pauza de somn stil lemn la cabană, îl luăm iar la pas, pe un asfalt brăzdat de fisuri ca o piele de crocodil și găurit de gropi care îl transformă treptat în drum de țară. Urcăm încet, printre brazi, bicicliști și biker-i care ne depășesc salutînd sonor. Ultimii. După Mînăstirea Jieț, o doamnă într-un automobil de jucărie, un pic mai mare decît rucsacul meu, ne întreabă prin geamul deschis dacă nu vrem să ne ducă pînă sus: Și copiii mei sînt montaniarzi. Vrem. Ne înghesuim în buburuza ei pînă în Pasul Groapa Seacă (1.575 m), la granița județeană Hunedoara-Vîlcea, unde utilajele drumarilor mușcă alene din țărînă. Mulțumim și ne lăsăm la vale, pe serpentinele pe care a reapărut asfaltul, pe lîngă mașini cu turiști opriți la poze, spre Obîrșia Lotrului și căsuța de camping în care ne vom adăposti peste noapte, pînă trece ploaia.
Marți. Iată-ne din nou pe marginea drumului care șerpuiește sincron cu Lotrul, respirînd cu toți porii aerul rece al dimineții și călcînd voios în picioare primul kilometru al celor 80 rămași din DN 7A pînă la Brezoi, via Vidra-Voineasa. Bogdan, un patron de exploatare forestieră din Voineasa, care se întoarce acasă după ce-a lăsat în Obîrșie niște muncitori, ne poftește în autoutilitara lui. Șoseaua, pînă atunci cît de cît OK, șontîcăie prin pădurea spartă, pe alocuri, de cîte o poiană în care sînt parcate camioane cu stupi, rulote de albine venite la zburătoare, o plantă înaltă, deșirată, cu flori violacee. Pădurea e toată a austriecilor; nu m-ar mira ca într-o zi s-o văd îngrădită și păzită cu pușca. Bogdan are o afacere și în turism, dar pensiunea sa (80 de lei camera) nu prea atrage clienți: Ce să caute un turist în Voineasa? În fosta stațiune în care cele două hoteluri părăsite pe un deal au lăsat locul caselor vechi cu cerdac (aproape la fiecare poartă e o tablă cu Cazare), am petrecut vreo două ore. Călare pe rucsac, la marginea drumului, mutîndu-ne din cînd în cînd tabăra la umbră și făcînd semn rarelor mașini care treceau. Ne-am îmbarcat pînă la urmă în duba unui distribuitor de chestii congelate. În cabină, lîngă șoferul care s-a simțit dator să ne împărtășească prima și ultima lui aventură montană. Un amic i-a dus cu mașina, pe el și pe tovarășul său, pînă unde s-a putut urca pe roți; oamenii noștri, echipați corespunzător, cu sacoșe cu carne și damigene cu vin, s-au lăsat împinși de la spate de un al treilea, cu bocanci și hartă, pînă s-au plictisit. Adică pînă la primul popas. Ce să facem noi pe munte? Cînd am terminat băutura, am coborît. Între timp, pe povestea lui, mașina trecea de barajul de la Mălaia și oprea la capătul lui DN 7A, la ieșirea din Brezoi, în intersecția cu Drumul TIR-urilor, Rîmnicu Vîlcea – Sibiu.
P.S. După asfaltarea completă a DN 7A, locurile descrise mai sus vor avea soarta cunoscută a zonelor montane ușor accesibile mîrlanilor care coboară din mașină și se șterg la cur cu natura. Aici ar trebui să intre în scenă oamenii în uniformă (o parte dintre ei o cam freacă pe la sedii, în loc să plece în patrulare) și să-i amendeze de să-i usture, cînd se defechează. Da, jandarmilor montani, cu voi vorbesc.
(articol publicat în Cațavencii nr. 31/211 din 5 august 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment