Joia trecută, aflat în vizită la niște prieteni din Militari, Bursucului i-a venit brusc ideea să-i invite la masă la un local din zonă. La momentul acela, nu bănuia însă că, cu această ocazie, vor ajunge (și) la un fel de film. Care a rulat la Lord’s, un pub de pe Iuliu Maniu, peste drum de APACA.
Imediat după ce Sandra, chelnerița cu mișcări lente, de plasatoare experimentată, a adus meniurile, a apărut și prima dezamăgire. Știți cum se întîmplă cîteodată: oricîtă poftă ai avea să vezi un thriller bun, pînă la urmă, tot de la o comedie proastă ieși. Așa și cu Bursucul și amicii săi: ciorba de burtă pe care și-o doreau neapărat nu figura în programul serii. OK, n-avem parte de thriller, hai măcar să alegem de pe afiș niște scurtmetraje ușoare, și-au zis clienții noștri: vrem patru salate – două cu pui, una cu ton și alta Caesar –, i-au comunicat abulicei asistente. Sandra preia comanda, Lights, camera, action! și… Cut! se aude dinspre bucătărie: nici astea nu rulează în seara asta. Alo, regizorul de platou? Păi ce facem aici, dom‘le? Mîncăm sau doar ne prefacem că mîncăm?
Pînă la urmă, au văzut un film clasic, în care personaje principale au fost două porții de focaccia cu parmezan, o pulpă de pui cu cartofi prăjiți și murături și un piept de pui la grătar cu piuré și salată de gogoșari. În alte roluri: țuică și bere pentru Bursuc, ceai pentru amicul faultat de o răceală rebelă, apă și suc pentru fete.
Final fără aplauze, dar cu critici moderate: gogoșarii au prestat suficient de acru și, judecînd după focaccia, se pare că pizza ar fi fost o alegere bună. Doar puiul putea fi lăsat mai mult timp pe lîngă grătar. În plus, au avut noroc și de locuri perfect plasate: prin ușa de cabină telefonică londoneză a budei se vedea toată acțiunea din interior. Din fericire, doar cea din zona chiuvetelor.
Biletele la reprezentație (90 lei, cu tot cu timbrul cinematografic al Sandrei) au fost achitate prompt de către Bursuc. Care a ieșit din sală marcat de o scenă de parodie: piuré-ul din fulgi de care nici măcar nu s-a atins.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 2/992 din 12 ianuarie 2011)
Be the first to comment