În săptămîna următoare sărbătorilor pascale, am revenit, după vreo doi ani, în Serbia, împreună cu prieteni mai vechi sau mai noi: din poziția de vicepreședinte al Asociației TRAVEL PRO, m-am numărat printre organizatorii infotrip-ului mixt pentru agenții de turism, jurnaliștii și influencer-ii din România invitați să (re)vadă țara vecină.
A fost un city break de Belgrad extins din Capitală spre est, pînă la Dunăre, granița naturală cu România. Cinci zile de excursie foarte diversă, ca o șaorma cu de toate: și urban modern, și rural autentic; și mănăstiri (Vratna, Bukovo), și natură (scurtă drumeție montană spre Porțile de Piatră, niște arcade naturale impresionante, sau minicroazieră pe Dunăre, la Cazane); și preistorie (situl arheologic Lepenski Vir), și viitor (șantierul evenimentului mondial Expo 2027 Belgrad); și gastronomie tradițională, și cetăți (Golubac, Fetislam); și crame (Rajac, Matalj), și lăutari.
La final, după întîlnirea în centrul expozițional belgrădean cu posibilii viitori parteneri din turismul sîrbesc, membri ATIS, Association of the Tourist Industry of Serbia, sau în business lounge-ul Air Serbia din aeroportul Nikola Tesla, așteptînd avionul retur spre București, i-am întrebat pe cîțiva dintre participanți cum li s-a părut această deplasare de documentare & networking și care ar fi cele mai interesante atracții turistice locale de introdus în programul unui circuit prin Serbia.
Dumitru Luca, proprietar și manager Corali Holidays, fost președinte ANAT, Asociația Națională a Agențiilor de Turism: „Pentru mine nu este deloc o noutate această destinație. Mă refer la Belgrad, la Serbia, în general. Vin cu plăcere aici de cel puțin douăzeci de ani și pentru că îmi plac Balcanii și sînt focusat pe zona Balcanilor, toate țările din Balcani, profit de orice oportunitate de a stabili contacte noi și de a-mi îmbunătăți programele.
Am făcut o pauză în a promova și a vinde această destinație, în timpul pandemiei. Vindeam destul de bine înainte: pînă în 2019, am avut cel puțin douăzeci de grupuri pe-aici, dar e momentul să o relansăm și nu în formula pe care o știam dinainte, ci mult mai extinsă, pentru că aceste locuri oferă foarte multe oportunități. De fiecare dată cînd vin, constat că mi-au scăpat multe și e timpul să le descoper și să le arătăm și clienților noștri, pentru că Serbia are multe de oferit. Și dacă mă întrebi care este principala resursă naturală a acestei țări, aș spune fără ezitare oamenii. Sîrbii sînt atît de apropiați ca popor de noi și ne consideră cu onestitate drept frații lor, încît orice loc ai vizita și orice activitate ai presta aici, interacționezi, că vrei, că nu vrei, cu oamenii. Și cam asta face toți banii, asta îți lasă niște amintiri de neuitat.
Serbia este una dintre destinațiile care se promovează, cum spunem noi, din gură în gură. Se aduc unii pe alții, oamenii care au fost o dată pe-aici deja vorbesc foarte mult: Abia aștept să se reia, abia aștept să mai am experiența asta, vreau să văd și altceva… Pentru că, fără nici o excepție, toți s-au simțit foarte bine aici. Așadar, este una din destinațiile care nu necesită prea mult efort de promovare, e o destinație care se promovează singură, datorită celor care au mai fost.
Mi-e foarte greu să fac un Top 3, așa că dă-mi voie să spun cîteva destinații care mi-au rămas la suflet, într-o ordine absolut aleatoare. Ar fi, evident, Belgradul și toate împrejurimile sale. Apoi, dacă ne ducem în partea de sud-vest, este celebrul sat de lemn a lui Kusturica, Drvengrad. Și tot ascunsă, undeva în partea central-sudică a Serbiei, este o celebră stațiune balneară pe care am avut ocazia să o descopăr acum cîțiva ani și este senzațională: Vrnjačka Banja. Zilele trecute, am avut ocazia să descopăr niște locuri, în partea aceea a estului sălbatic al Serbiei, foarte aproape de granița cu România, prin care am trecut de nenumărate ori și am constatat, acum, că încă mai sînt multe de văzut. Mă refer chiar și la Cetatea Golubac, pe lîngă care am trecut de cel puțin douăzeci de ori, dar acum, în sfîrșit, am avut ocazia să o explorez. Și întreaga Clisură a Dunării, pe care o vedem de nenumărate ori, trecînd fie pe un mal, fie pe altul al Dunării, dar merită mult mai mult decît o pauză pentru fotografii și să mergi mai departe.“
Cristian Bărhălescu, proprietar și manager Icar Tours, proaspăt ales președinte ANAT: „Uneori găsim destinații excepționale mai aproape decît credem. Serbia este foarte accesibilă, rutier, foarte accesibilă aerian – din București. Și, cu siguranță, este o surpriză plăcută pentru români, pentru că aici, în primul rînd, bucătăria sîrbească este absolut fabuloasă. Dacă vor să găsească muzee sau ceva de făcut, găsesc cu siguranță: mănăstiri, biserici și locuri religioase care țin foarte mult de cultura noastră est-europeană, iarăși foarte bune și un, aș spune, spectaculos loc de unde poți vedea defileul Dunării. Fie că vrei de pe barcă sau de sus, de pe șoseaua care rupe muntele, în zona Cazanelor, alături de acel celebru Lepenski Vir, o locație unică în lume, de altfel, și care se dorește să se pună în valoare. Noi am ascuns-o undeva, la un muzeu lîngă Porțile de Fier, știe lumea că există, s-a găsit, dar nu facem mare tam-tam că acum 10.000 de ani era cineva care locuia aici, în zonă, datorită climatului.
Eu cred că pentru români, în general, este o destinație care merită vizitată, mai ales că este foarte aproape și, culmea, e mai ieftin decît în România. Românii caută experiențe noi. Fie că vorbim de experiențe din punct de vedere al locurilor pe care le vizitează, excursiilor pe care le fac, muzeelor pe care le văd – vor să fie unice. Să nu mai vorbim de mîncare, care este absolut spectaculoasă, fie că vorbești de micul dejun sau o cină luată într-un restaurant de pe Skadarlija, acea celebră stradă belgrădeană unde sînt cîrciumi cum ne plăceau nouă, odinioară, cu lăutari care cîntă o muzică sîrbească nu mult deosebită de muzica populară românească. Ei bine, cred că este excursia cu ingredientele perfecte pentru a oferi satisfacție.
Primul lucru de făcut ar fi, indubitabil, croaziera pe Dunăre pentru a vedea Cazanele Mari și Cazanele Mici. Este absolut spectaculos. Aș spune că, de asemenea, Golubac, acea cetate de la intrarea în Defileul Dunării, merită vizitată, au restaurat-o foarte frumos. Și Sfîntul Sava este deosebită. Este a doua cea mai mare catedrală ortodoxă din lume, după cea de la București, și merită vizitată, pentru că este într-adevăr un obiectiv deosebit. Putem continua cu muzee, restaurante, cetatea din Belgrad, promenada de pe malul rîului Sava. E greu să faci o listă doar de trei locuri, cînd vii în Serbia. Noi n-am mers acum către Niș, Novi Sad sau stațiunile montane care au servicii bune și mai ieftine decît în România, Bulgaria, Grecia sau Ungaria, pentru că nu sînt în Uniunea Europeană.“
Constantin Drăgan, partener asociat Laguna Tour: „Este prima dată cînd vin în Serbia: deși sîntem vecini, drumurile nu m-au făcut să ajung în Serbia niciodată. O organizare foarte bună, un traseu bine gîndit, mi-a plăcut și, cu o probabilitate foarte mare, o să recomand și turiștilor noștri.
Și în România autostrăzile au început să funcționeze. Adresîndu-mă clienților din Constanța, unde avem sediul Laguna Tour, un drum Constanța-Craiova se face foarte rapid, așa că posibilitățile de a ajunge în Serbia, Muntenegru și mai departe sînt foarte bune în acest moment. Pentru turiștii din Constanța poate o variantă bună ar fi și pîrtiile de schi din resort-urile montane bune și cu tarife competitive.“
Emre Cadîr, agent de turism Travel Haus: „Experiența în sine a fost unică. Orice infotrip de genul acesta este unic în felul său și conexiunile sînt cele mai importante. Cu siguranță, turiștii ar fi interesați, datorită faptului că este atît de aproape, încît putem să facem trip-uri și cu autocarul, cît și cu avionul. Plimbarea pe Dunăre este un must, apoi Fortăreața Golubac și, cu siguranță, un tur ghidat de Belgrad“.
Cătălin Dinu, manager Union Travel: „După prima mea experiență în Serbia, sînt convins că nu poate să existe turist nemulțumit aici. Am avut condiții foarte bune la cazare; la capitolul mese și băuturi, sîrbii sînt pe același calapod cu noi. Aș putea spune, în unele părți, chiar mai bune. Oameni primitori, locuri foarte safe, în care n-am simțit nici măcar o secundă că aș putea avea probleme de orice fel. Deci nu văd absolut nici un motiv pentru care această destinație să nu meargă, ci cu atît mai mult să fie căutată de turiști.
Belgradul e un oraș foarte frumos, cu centrul vechi foarte bine păstrat, posibilități și de distracție, și pentru cei care vor să meargă pe partea mai mult culturală, croazieră pe Dunăre, cetăți vechi, situri arheologice din preistorie… Deci, consider că este o destinație care poate să mulțumească toate categoriile de turiști: și tinerii care vin mai mult pe distracție, cu gașca și așa mai departe, și persoanele mature care vor să îmbine, să spunem, utilul cu plăcutul, distracția cu partea culinară, cu partea oenologică, inclusiv cramele pe care nu le-am menționat pînă acum“.
Maria Andrei, jurnalistă de lifestyle, Prima TV: „Serbia este o experiență. Ce mi se pare foarte interesant, de fiecare dată cînd treci prin astfel de experiențe organizate cu Ministerul Turismului: experiențele devin mult mai profunde și reușești să ajungi în locuri de care nu știai, prin experiențe, prin întîmplări sau prin tot felul de momente pe care nici nu le-ai fi bănuit că se pot întîmpla. Momente foarte frumoase, evident, pentru că oamenii își fac foarte bine treaba, știu exact ce să-ți arate, pentru că așa cum și noi, de exemplu, cînd avem musafiri din altă parte, îi ducem evident în cele mai bune locuri, cele mai frumoase, și care spun o poveste despre noi. Așa s-a întîmplat și acum, cînd, practic, ministerul și-a dat silința și chiar cred că au reușit să facă să ne simțim cît se poate de bine în țara lor. Sînt extrem de primitori, extrem de atenți la tot ce se întîmplă și se dau peste cap să-ți fie bine și să te bucuri de Serbia.
Mi-a plăcut foarte mult. Au fost patru zile pline, experiențe intense și… tot repet acest termen de experiență, pentru că Serbia mi se pare că este o experiență cu totul, cu bunele și cu relele ei – evident, nimeni nu este perfect, nici măcar noi, românii, nu sîntem perfecți.
Pe de altă parte pot să-i felicit, pentru că au foarte multe inițiative. Inclusiv pentru viitor: în 2027, se pregătesc de această expoziție fantastică. Se construiește un întreg complex expoziţional, pe care mi-aș dori să-l văd şi în România, chiar şi la o scară mai mică. Inițiativele sînt de apreciat și pot să-i aplaud, pentru că, în anii ăștia de cînd tot trec prin Serbia, mă opresc sau nu mă opresc, văd o îmbunătățire de la an la an. Ceea ce este absolut minunat și atunci frații noștri sîrbi, cei de peste Dunăre, trebuie felicitați pentru toată această inițiativă.
Gastronomia este o parte foarte importantă sau una dintre cele mai importante ale unei călătorii de genul acesta. Ei sînt niște oameni foarte muncitori, mîncarea lor are gust, te fac să te simți bine. Mi se pare că este o țară foarte verde, cu multă apă, se simte lucrul ăsta și în aer – aerul este proaspăt, e curat. Sînt foarte multe locuri de care habar nu aveam și care, clar, vor fi puse pe harta mea de călătorie, atunci cînd voi mai trece sau cînd voi decide să-mi petrec mai multe zile în Serbia. Sînt convinsă că sînt și multe alte locuri care merită descoperite, dar pentru mine, cel puțin, experiența fantastică a fost, evident, acea călătorie pe Dunăre. Să fii, practic, între cele două țări, una fiind a ta, este absolut fantastic, pe lîngă faptul că Dunărea este absolut minunată. E de văzut, clar. E o călătorie pe care trebuie să o faci măcar o dată în viață.
Și iarăși foarte interesant mi s-a părut Satul Vinului. Și mai frumos, și mai interesant de atît, mi s-a părut modul în care unul dintre localnici s-a exprimat și a zis: Oamenii trăiesc în vale, aici trăiește doar vinul. Și acum am piele de găină, pentru că mi s-a părut că a spus-o cu atîta emoție și a spus-o atît de poetic, încît e păcat să nu vezi acel sat. Absolut fantastic, din punctul meu de vedere. Eram ferm convinsă că a fost locuit. Ei bine, nu, localnicii au construit acele case, este un sat care pare părăsit, dar, ce să vezi, nu este: casele vinului sînt făcute ca și niște locuințe pentru oameni. Ceea ce este fabulos. Deci fiecare casă în parte arată ca și o casă locuită, dar, ce să vezi, ea este locuită doar de vin. Nu e doar o magazie, doar o pivniță. Fantastică și natura din jurul acestui sat. Și are și, absolut special (știu că sună poate puțin sumbru, dar nu este deloc), un cimitir foarte vesel, în felul lui. Pentru că tot acolo trăiesc și spiritele celor care au clădit această poveste a vinului local. Totul este de poveste acolo, de la pomii fructiferi pînă la vița de vie, magnoliile absolut senzaționale pe care le-am prins înflorite, în această perioadă. Crucile alea fabuloase, care, de fapt, nu sînt cruci, sînt niște monumente funerare cu tot felul de inscripții, tot felul de simboluri – înțeleg că arheologii n-au descoperit încă semnificația multora dintre simboluri, sau cum sînt ele aliniate, dar are o aură absolut specială locul acela.
Și iarăși foarte interesantă a fost călătoria către acele poduri naturale. În primă fază, atunci cînd am văzut drumul, am zis Aoleu, Doamne, nu sînt echipată corespunzător… Pînă la urmă s-a dovedit a fi o călătorie cît se poate de plăcută și o drumeție destul de lejeră. Așa că, dacă ajungeți în această parte a lumii, ceea ce vă recomand și vă doresc, nu ezitați, nu evitați, zona este absolut senzațională și chiar merită descoperită.“
(articol publicat în Cațavencii nr. 17/760 din 29 aprilie 2026 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment