Ningea cu niște fulgi ca-n poveștile lui Creangă, acum exact cinci ani, în ianuarie 2016, cînd m-am cazat la The Midland Hostel. Nu știu pe unde mai e acum, dacă mai e, dar, la vremea aia, proiectul personal al celor doi recepționeri care își luaseră job-ul atît de în serios încît preluaseră afacerea transformîndu-se în manageri, era pe undeva…
Locul: …între Piața Amzei și Piața Romană, vizavi de Ambasada Franței, într-un apartament de trei camere închiriat la etajul unei case evreiești construite pe la 1870 care avea o personalitate aparte. Un parfum vintage de Belle Époque care fascina și invita imaginația la călătorii în trecut către crinolina și melonul foștilor proprietari, chiar dacă trecerea timpului era foarte vizibilă în starea clădirii. Sau poate tocmai de-aia. Treptele casei scării dădeau direct în imensa sufragerie centrală, care era și hol, și recepție, și spațiu comun, din care se deschideau toate ușile, spre bucătărie, baie și dormitoarele situate radial. Puteai foarte ușor să le încurci și să greșești intrarea acolo unde voiai să ajungi, ca Magda Catone în scena din Balanța cu Răzvan Vasilescu: “Nu pe-acolo, ăla-i frigiderul“.
Prețurile: Chiar dacă irelevante azi, privind niște poze, mi-am reamintit cam ce tarife practicau băieții: 7 euro / 31 de lei (da, știu, și eu aș cumpăra niște euro la cursul ăsta!) locul în camera cu 12 paturi, 15 lei tura de haine băgate în mașina de spălat și o dungă cu creta pe tabla cît peretele plină cu informații utile, de fiecare dată cînd te-alimentai c-o bere Ciucaș sau Zimbru (3,50 lei sticla de 0,5 l), luată pe datorie pînă la momentul notei de plată de la check-out.
Oamenii: Aici am avut surpriza să-l reîntîlnesc pe fostul recepționer de la Antique, care lipsise o vreme din țară ca să lucreze într-o serie de hostel-uri poloneze, și am făcut cunoștință cu irlandezul Shane, care stătea la Midland de ceva timp. Cam de vreo 29 de beri, dac-ar fi să aruncăm un ochi pe contul lui de pe tablă.
Ambianța: Mi-a plăcut din prima atmosfera de tabără internațională de tineri extrovertiți cu aceeași pasiune, călătoria, din The Midland Hostel. E foarte posibil ca numele să fi fost inspirat chiar de sufrageria din mijloc, un fel de no man‘s land pe canapelele căruia lumea se aduna seara ca să ia cina în comun, să joace board games sau, pur și simplu, să asculte muzică și să discute pe diverse teme, la o bere, pînă tîrziu în noapte. Știu sigur asta, ca fost participant și ascultător pasiv al conversațiilor, mult după ce plecasem la culcare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 3/492 din 20 ianuarie 2021)
Be the first to comment