De joi pînă duminică am fost turist în Cernăuți, orașul care a sărbătorit în week-end-ul trecut împlinirea a 608 ani de viață. Vineri seară, am băut de ziua lui o bere cu Sergi, volubilul georgian coleg de cameră la TIU Backpackers Hostel, în Freedom, barul rock situat central, la cîteva sute de metri de hostel, pe o străduță-gang din spatele Primăriei.
Intrarea seamănă cu cea din fostul Bohemians Flow sibian, mai puțin mașina roz de epocă de pe postamentul-firmă care funcționează ca un acoperiș pentru treptele spre un subsol clasic, mai mult lung decît lat, amenajat spectaculos cu semisepareuri de canapele ca în cafenelele americane, delimitate de cîte o motocicletă parcată pe spătarul gros dintre ele. Noi ne-am așezat însă în salonul alăturat, la o masă cu vedere spre reclamele stil Coca Cola, anii ‘50, la berea Jiguli, înrămate pe pereți.
Jiguli nu aveau, iar berea barului tocmai se terminase. Am comandat, deci, o altă bere din meniul în chirilică pe care l-a putut citi doar Sergi, eu nepricepînd altceva în el decît pozele și cifrele de scos din buzunar – 30 de grivne, cam un euro și trei cenți, halba cu un lager destul de OK. Muzica rock dădea mai mult în jazz, cu aportul unui saxofonist live, care sufla în instrument un fel de karaoke pe piese James Brown (“I Feel Good“) sau Sting (“Fragile“) și venea spre mese ca un lăutar. Nu știu dacă pentru a primi bani sau doar ca să animeze atmosfera, pentru că n-a reușit nici una, nici alta.
Pe holul spre toaleta din capătul barului am avut surpriza să mă întîlnesc cu o blondă în blugi, cu pălărie americană și decolteu cît Marele Canion, care stătea nemișcată lîngă ușa de la WC. Tocmai mă pregăteam să intru în discuția specifică de coadă la eliberarea budei, cînd am realizat că, de fapt, e doar un manechin. Foarte bine realizat, nimic de zis, la fel ca și diorama din camera tronului, în care o plăcuță de înmatriculare îndoită la capătul drumului dintr-un tapet producea o ambianță foarte poetică, propice actelor creative.
Eram deja de vreo oră și ceva în Freedom, cînd, fiindcă atmosfera lîncezea, ne-am decis să verificăm un alt bar găsit pe net. Am plătit consumația (nota a venit într-o cutie argintie de tablă înscripționată cu logo-ul Harley-Davidson), m-am mai dus o dată la budă, am salutat-o amical pe blondă, i-am strîns mîna saxofonistului, mulțumindu-i pentru recital, și am ieșit. Propunerea site-ului de recomandări, Underground, găzduia o petrecere privată (o tanti cînta ceva în rusește pentru cîteva mese de oameni tineri), așa că nu ne-a mai rămas decît să intrăm într-unul din puținele magazine încă deschise la ora aia, pentru patru beri la pachet pe care le-am consumat la hostel.
(articol publicat în Cațavencii nr. 40/271 din 5 octombrie 2016)
Be the first to comment