Vlad Țepeș merita o casă memorială în centrul Bucureștiului, și pentru scurt timp a și avut-o. Nu departe de Curtea sa Domnească, în Muzeul Țepeș/Dracula deschis cu cîteva luni înainte de a fi închis de pandemie. Într-o casă foarte veche (1796) de pe Hristo Botev, unde, la parter, a fost reconstituit în detaliu adevărul istoric, viața voievodului Vlad Drăculea (Vladislav Draculia, după autograful de pe actele oficiale ale celei de-a treia domnii), poreclit ulterior Țepeș, din cauza metodei sale favorite de educație și judecată a infractorilor, iar la etaj, povestea contelui Dracula, ficțiunea irlandezului Bram Stoker devenită bestseller horror și sursă de inspirație pentru cinci-șase mii de cărți și peste o mie de filme.
Documentarea de biograf pasionat a proprietarului (care a profitat de faptul că bibliotecile occidentale și-au digitalizat recent arhivele de secol XV-XVII, avînd acces astfel la manuscrise contemporane lui Țepeș) și dedicația în căutarea exponatelor achiziționate în licitații sau direct de la proprietarii străini găsiți pe net au creat o colecție privată cu multe obiecte unicat în România în valoare de peste 300.000 de euro, strînsă în vreo trei-patru ani. Începînd de la naștere (1431), arborele genealogic al familiei, Ordinul Dragonului, heraldica sa și a Țării Românești și macheta Castelului Bran (deși nu există nici o dovadă c-ar fi intrat vreodată înăuntru) din holul de la intrare și pînă la moartea lui (1476) din ultima încăpere, vizitatorul are informații complete, traduse bilingv, engleză-română, din cronicile slavone, germanice și otomane, despre personajul de legendă Vlad Țepeș, în timp ce studiază artefactele epocii.
Hărți ale vremii, monezi de argint leșești, în circulație aici pe timpul său (aparent, ca țară mică, nu-și permitea baterea propriei monede, deși ar exista, cică, pe undeva, un bănuț cu heraldica lui), portrete, gravuri, coifuri originale de ieniceri, foarte rare și cu formă puțin știută (pentru că erau ascunse de turban), proiectile de tun, căști de mercenar (oastea sa cuprindea zece mii de mercenari devotați, foarte bine plătiți), replica unui iatagan din epocă, arma folosită toată viața (ostatic opt ani la curtea sultanului, și-a desăvîrșit educația și școala de arme acolo). Piesele de rezistență sînt statuile din ceară Vlad Țepeș (reprezentarea lui pe un jilț făcut la o mînăstire grecească specializată în artefacte ortodoxe, cea mai scumpă piesă a colecției) și Dracula turnate în Olanda, la comandă, de calitate superioară celor expuse la Madame Tussauds.
Ultimele șase luni de rebel ale celor șase ani de domnie ca vasal otoman (1456-1462, cea mai consistentă, cea de mijloc) i-au creat celebritatea mondială, prin curajul luptelor cu Poarta și cruzimea tragerii în țeapă a dușmanilor. De la moartea sa de după ultima bătălie nu sînt relatări concrete ce s-a întîmplat cu trupul (ultimul loc de veci, presupus a fi la Snagov sau la Comana, nu există, de fapt: corpul a fost, probabil, sfîrtecat de inamici care, după cutuma timpului, luau ca suvenir moaște dintr-un războinic temut ca să-i ia și puterea), doar de cap se știe c-a fost pus într-un butoi cu miere și trimis la Stambul pentru a fi înfipt într-o suliță la poarta sultanului.
La etaj, e mitul Dracula: statuia din ceară deja menționată, obiecte de scris legate de cartea lui Stoker (ediția princeps, la prețul de 25.000 de lire sterline, a fost peste puterea de cumpărare a muzeului), copii după notițele de documentare a romanului (originalul e în Philadelphia), sute de afișe de film – de la primul, cu actor ungur (1921), la parodia lui Mel Brooks și de la cele mai obscure la cel mai cunoscut, cel din 1992 al lui Francis Ford Coppola –, recuzită, fotografii cu autograf, benzi și desene animate, jocuri video, collectibles din toată lumea, din Mexic în Japonia și din Pakistan în Uruguay. Singurul film românesc e cel despre Țepeș al propagandei național-comuniste din anii ’70, cu Ștefan Sileanu în rol principal.
Puzzle uriaș desfășurat pe două niveluri și vreo zece încăperi, Muzeul Țepeș/Dracula e o prezentare logică și cronologică a personalității fostului domn valah și a personajului de groază inspirat de el, fascinantă pentru turistul străin care va reveni în România și în București, după pandemie.
P.S. Cît a fost deschis, muzeul a avut intrarea liberă, cu donații benevole, la ieșire, în contul ONG-ul dedicat. În primăvara asta, expoziția va fi găzduită temporar în Whitby (acțiunea romanului Dracula se petrece în Transilvania și în Anglia, în Whitby și Londra). Și s-ar putea să rămînă definitiv acolo, pentru că autoritățile române n-au fost interesate de o colaborare decît dacă exponatele și casa intră gratis în patrimoniul statului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 2/491 din 13 ianuarie 2021 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback