…înelor va fi cu siguranță supraaglomerat și săptămîna asta, cu toți cei care vor să-i facă celui mic o bucurie de Ziua Copilului. Aparent, după numărul amatorilor care se calcă în picioare ca să ajungă în fiecare week-end acolo, un obiectiv turistic important, Castelul de lut din Valea Zînelor, Porumbacu de Sus (denumirea completă, la viitoarea posibilă inaugurare), e deocamdată un loc de poveste neterminată din Țara Făgărașului. De poveste turistică începută și lăsată în suspensie, pentru că toată lumea a adormit.
După ce rulezi vreo 40 de kilometri de la Sibiu (ultimii, destul de accidentați) pînă la marginea unei comune, undeva între Avrig și Făgăraș, și plătești la poartă 5 lei de fiecare individ coborît din mașină, o să intri în curtea unei clădiri cu arhitectură ciudată: forme rotunjite, fără unghiuri drepte, și acoperiș de șindrilă pînă în pămînt. Un fel de casă a vrăjitoarei din Hänsel și Gretel făcută dintr-o turtă-dulce bio, fără E-uri, cu materiale eco (lemn, lut, nisip și paie), care are pe capete niște turnulețe din piatră de rîu cu scară în spirală spre o mică platformă de la etaj, de unde poți să vezi, de la doi-trei metri mai sus față de altitudinea personală, creasta înzăpezită a Făgărașului.
Prea multe nu mai ai ce să faci pe-aici: locul, care, ca și site-ul web, e încă în construcție, va fi, cîndva, o pensiune cu zece camere și apartamente, cică (informație din 2016). Pînă atunci e voie să vizitezi în interior doar o încăpere nefinisată, mobilată cu un balot de paie, și o alta în care lumea stă la coada casei de marcat suveniruri scumpe. A, da, și WC-ul care arată rustic, de afară, și modern, dinăuntru, dacă te-ndeamnă vreo urgență fiziologică. În rest, poți să te uiți (îngrijorat) la ăia micii, care se-aleargă prin zona de joacă cu balansoare de pe malul pîrîului Porumbacu, așezat pe unul dintre butucii tăiați artistic (aiurea, lăsați exact așa cum i-a tăiat drujba), în timp ce bei o bere sau un suc cu gheață colorată de la chioșcul-terasă al palatului de lut.
Mami, tati, dar unde sînt zînele? La întrebarea asta dezamăgită a copiilor de toate vîrstele, nici gazdele n-au un răspuns. Pînă la zînele, piticii și hobbiții casei încă inexistenți, poate apar totuși în cadru niște omuleți ai locului care, dacă nu să le spună povești piticilor vizitatori, măcar să-i supravegheze să nu-și spargă capetele.
Deși sună a parc de distracții, momentan, Castelul Zînelor fără nici o zînă nu-i mai mult decît o butaforie, o carcasă în care vin să moară visurile copilăriei. O vrăjeală care numără bani de vreo trei ani și ceva de zile, taxînd curioșii atrași de reclama care insinuează (lăsînd imaginația fiecăruia să completeze) un Disneyland autohton. Concluzie de părinte/profesor păcălit: nu merită să-ți chinuiești copiii atîtea ore în mașină doar ca să vezi niște (cai verzi pe) pereți, oricît de eco friendly ar fi ei.
Strict din perspectiva afacerii turistice vorbind, proprietarul are deja biznisul perfect: servicii minime, spre zero, profit maxim. Calculul e simplu: cîștigă mai mult și mai comod din taxarea fraierilor de acum, care plătesc la intrare ca să-i consume cafeaua/apa/berea cu adaos comercial de restaurant și să-i cumpere magneții de frigider de 12 lei, decît dacă ar deschide pensiunea. Pentru că, după aia, nu va mai putea primi alți oaspeți decît cei cazați acolo și, pe lîngă costurile de operare, ălora chiar va trebui să le ofere ceva pentru banii pe care-i încasează.
(articol publicat în Cațavencii nr. 21/407 din 29 mai 2019 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback