Continuăm discuția cu invitatul temporar al rubricii, Adrian Voican, proprietar de agenție de turism și promotor al turismului românesc.
Cum stă litoralul la capitolul hoteluri, azi?
Pe litoral sînt 198 de hoteluri de trei stele, 80 de patru stele și opt de cinci stele. România nu consumă încă servicii de cinci stele cu adevărat, dar e clar că sîntem măcar cu o stea mai sus față de ce consumam acum 15-20 de ani. După aia, lucrurile se mai complică puțin, în sensul că avem trei stele cu all-inclusive, patru stele cu all-inclusive… hoteluri de business, hoteluri de tranzit.
Mie îmi place foarte mult să dau exemplul din balneo, pentru că a fost pariul meu. Eram singurul nebun care încerca să vîndă balneo. Ori te duceai și-ți spuneau „Vine Casa de Pensii și-mi aduce o mie de oameni, tu n-ai loc pe-aici“, ori nu voiai tu să stai acolo, pentru că erau mochetele neschimbate de 45 de ani, în Sovata. Dar am trăit clipa să văd și eu toate hotelurile alea, Brădet,Făget, luate în lanțuri internaționale și renovate, cu televizor în oglindă și cu tuneluri între ele, să nu treci cu halatul ud de la tratament pe-afară, că e răcoare acolo, în zona aia. În momentul cînd ai două-trei hoteluri de patru stele, nu zic de cinci stele, într-o stațiune balneo din asta cu nume puternic, crezi că-s bune numai de tratament? Nu-s bune și de tranzit? Nu-s bune și de corporate, și de business? Au săli de conferință, nu? De ce să nu faci evenimente, dacă hotelul e drăguț, de calitate? Și dintr-odată el are mai multe segmente de potențiali clienți.
Pentru prevenție, nu neapărat de tratament.
A, da. La noi, turismul de sănătate a fost multă vreme considerat turism de tratament, dar prevenția și recuperarea au fost uitate. Adică hai să mergem înainte să ni se întîmple ceva rău, să facem o revizie înainte să crape instalația…
Sau partea de relaxare, spa, wellness…
Bine, aici intrăm într-o zonă destul de complicată, că acum poți să ai o piscină cu apă caldă și un masaj cam oriunde. Dar asta nu e spa, evident. Da, sigur, poți să ai zona asta de wellness, să te simți bine, să te relaxezi. Dacă-ți face bine și la sănătate, cu atît mai bine – ești în zona de prevenție de care povesteai.
Ceva despre prețurile litoralului 2023?
Dacă e să vorbim de prețuri, mediile, din păcate, nu ne ajută, dar pot să-ți dau niște cifre. De exemplu, în Mamaia, de la 235 de lei camera pe noapte, în iunie, la un hotel de trei stele, poate să crească, la 1 august, la patru stele, la 500-600 de lei pe noapte. Dacă ai all-inclusive, poți să ajungi de la 600 de lei pe noapte, în iunie, la 1.000 de lei pe noapte, în august. Adică, 6.000-7.000 de lei sejurul. Dacă e un hotel premium, cu vedere la mare, cu tradiție, nu știu, cum ar fi Amfiteatru, Belvedere, Panoramic, din Olimp, care sînt renovate, poate să te coste și mai mult. În Mamaia Nord, dacă ești lîngă cluburi, ai clienți care sparg mai mult în noaptea de distracție, ce să mai conteze cît costă cazarea… Se poate și mai mult, se poate și mai puțin. Dar eu cred că atîta timp cît ai și prețuri de 100-200 de lei, că am avut și prețuri cu 100 de lei pe noapte (bine, fără masă, în programul Litoralul pentru toți), e OK.
Unde sîntem, comparativ cu vecinii noștri?
Eu mă duc cu plăcere și în Grecia, mă duc cu plăcere și în Bulgaria. Bine, în locuri mai puțin cunoscute, mai puțin bătătorite. Mă duc și în România, în zone mai puțin aglomerate. Copiii mei sînt mari, dar acum am nepoți. Dacă nepoții vor să aibă trei piscine… Uite, după atîta amar de ani de turism, ei îmi deschid ochii. De ce le place acolo, de ce nu le place dincolo? Și-mi explică: păi, da, aici e frumos, e cu apă, cu tobogane, dar îmi pică tot timpul numai apă în cap. N-am și eu un loc în care să mă joc liniștit. Și te iei după copil, aia îi place, aia nu-i place.
Nouă, adulților, ne place live cooking. Una e să găsești doar mese întinse de all-inclusive și alta e, într-un colț, să fie unul care, ziua, face pizza, seara, prăjește peștele, dimineața, face omleta sub ochii tăi, din ouă, nu din prafuri. Na, și atunci îți place chestia asta, interacțiunea. Unii mai au și cîte o seară de servire à la carte. E all-inclusive, da, dar am o seară în care îți aduc eu vinul, ți-l recomand, am sommelier. Avem vreo 40 de hoteluri care au all-inclusive pe litoral. Dacă te raportezi, cum spuneam, la măcar 300 de hoteluri de trei-cinci stele, ca să nu mai vorbesc de vile, pensiuni, că mai sînt și zone de-astea intermediare, nu e mult. Dar structura majoritară a românului nu e de all-inclusive: el, în seara asta, vrea pe terasa asta, mîine, dincolo, unde cîntă cineva. Hai, că la asta am mîncat pește, mîine mergem dincoace, la o friptură. Adică e greu să-l ții într-un loc. Îl țin pe loc copiii mici, cu colacele de baie, cu „Nu-ți place asta? Ia de ailaltă, de la bufet“ ș.a.m.d. Da, românul consumă în creștere all-inclusive, dar pe structura lui nu e consumator de all-inclusive.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 26/618 din 5 iulie 2023 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback