Spații de cazare la mare înălțime. Hostel Andrei, Iași

Hostel Andrei, Iași. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Hostel Andrei, Iași. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Pînă la reînvierea turismului local/european/mondial, continuăm și în 2021 serialul de hostel-uri vizitate în perioada antepandemică. Săptămîna asta, ne întoarcem în timp vreo cîțiva ani, în Iași, la Hostel Andrei…

Locul: …care locuia atunci pe o stradă liniștită paralelă cu bulevardul Copoului, între Radio România Iași și Spitalul de Urgență. La etajul unei case vechi, boierești, cu farmacie și magazin de peruci (!) la parter, în apartamentul de trei camere plus baia cabinei de duș cu hidromasaj în care trebuia să manevrezi ceva robinetul-joystick pînă să nimerești combinația optimă de apă caldă-rece.

Prețurile: Din ce mi-amintesc, cazarea a costat 45 de lei, contravaloarea la momentul respectiv a 10 euro. De banii ăștia cumpăram, pentru o noapte, o saltea cu pernă și cearșaf, un prosop măricel și cheia unui dulap încăpător, amplasat în locul pantofilor, sub pat.

Oamenii: Singurii mei colegi de cameră erau o familie de brăileni între două vîrste veniți pentru o operație în spitalul vecin, care, locuind de cîteva zile acolo, știau deja regulile casei. Nimeni nu-l cunoștea pe Andrei, procedura de plată fiind superconspirativă, ca într-un film cu spioni în care se transmit informații secrete fără contact între părți: după rezervare, primeai un mesaj telefonic cu codul interfonului de la intrare, iar banii îi lăsai în cutia poștală. În spiritul locului, aseptic, în plic, ca la doctor…

Ambianța: …într-o atmosferă impersonală de sală de așteptare a unui cabinet medical (oricum, prin atitudinea și starea psihică a clienților-pacienți, întreg hostel-ul părea o rezervă de spital, o anexă a stabilimentului de peste stradă), pe care n-am stat s-o suport prea mult: după ce-am făcut un duș și mi-am închis rucsacul în dulap, m-am externat rapid în escapada de reîntîlnit prieteni locali și de băut ca-n rubrica vecină de Baruri europene. Cu colegul Cip de la vechea Academia Cațavencu, cîte o Silva la 5 lei, cîteva zeci de metri mai încolo, la o terasă cu puști hipsteri, și niște trappiste, Duvel și Westmalle, în Beer Zone. Apoi, cu o gașcă de amici bicicliști, nenumărate beri locale, La sălcii, La 2,20 (lei, Bermas la sticlă), în barul de metale The Gate de la Cub, și în Taverna, unde, la seara/noaptea de open mic/guitar, m-am trezit cîntînd Strunga, cu vocea unui Covaci care-a exagerat grav cu alcoolul. Cît de grav? Păi, pe la 4-5 dimineața, după ce-am coborît din taxi, în fața ușii lui Andrei, să spunem c-am avut oareșce dificultăți ca să butonez codul de la intrare.

(articol publicat în Cațavencii nr. 1/490 din 6 ianuarie 2021)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.