Locul city broke-ului nostru de astăzi este Cricova, un orășel de vreo 10.000 de locuitori, situat la circa 12 km nord de Chișinău. Ne vom plimba pe străzi cu nume de soiuri de vinuri, printre butoaie de două ori mai înalte decît statul de om, cu un transport în comun complet ecologic: titicaruri electrice sau taxiuri model mașinuță de golf. Șofer, du-ne și pe noi pînă pe strada Cabernet, la numărul 1977!
Ați ghicit deja, probabil: vom vizita orașul subteran din care, de mai bine de 65 de ani, moldovenii scot piatră și bagă la loc vin – Cramele Cricova, sau Combinatul de Vinuri, numele oficial (o denumire cam neinspirată, cu iz de chimicale, dacă întrebați un român care a trăit vreodată într-un centru industrial), înființate în 1952, parte a patrimoniului cultural național al Republicii Moldova. Cu o adîncime între 35 și 80 de metri, o temperatură constantă de 10-12° C și o umiditate relativă a aerului de 97-98%, cariera subterană de piatră din care s-a (re)construit Chișinăul după cel de-al doilea război mondial s-a dovedit a fi locul perfect pentru păstrarea în stare lichidă a strugurilor din podgoriile moldovene, așa că galeriile excavate în piatra poroasă au fost transformate în beciuri vinicole lungi de vreo 80 de kilometri (and still counting, pentru că activitatea de înlocuire a pietrei cu vinul e un proces continuu). Taxa de acces înăuntru este de 175 de lei moldovenești, aproximativ 40 de lei de-ai noștri, achitată la recepția de la intrare, de unde un ghid preia grupurile pentru un tur de cramă și o degustare a patru vinuri, în reprize amestecate cu biscuiți și nuci.
Vizita începe într-un mic muzeu, cu o scurtă istorie locală a vinului, în fața instrumentarului arhaic al producerii lui, și continuă în vinoteca în care vedetele sticlelor prăfuite din caze, niște firide numerotate pentru păstrarea evidenței, sînt colecția de vinuri rare a lui Göring, revenită Uniunii Sovietice ca reparații după WW2 (niște vinuri acum moarte, la fel ca victimele mareșalului nazist, speranța de viață a unui vin fiind de 35-40 de ani), și, sub un clopot de sticlă, singura sticlă care a supraviețuit lotului Ierusalim de Paști din 1902. Vecine cu VIP-urile astea sînt cazele personale ale șefilor lumii contemporane: Putin, de exemplu, are, la numărul 275, vreo două sute și ceva de sticle din care poate comanda telefonic oricîte dorește (problema mare o să fie cînd o să ceară cîteva milioane de sticle, doar pentru el și camarazii din Armata Roșie). De pe un perete ne zîmbesc celebritățile care au vizitat Cricova; în principal, șefi de state (dintre ai noștri, sînt prezenți toți președinții – probabil, și Ceaușescu a fost la Cricova, dar poza lui a avut aceeași soartă ca și portretele sale, la Revoluție –, Ponta, Cioloș, Principele Nicolae), plus Iuri Gagarin, primul șef al Pămîntului, care și-a pierdut echilibrul vreo două zile pe-aici, simulînd o ieșire în spațiu. Pentru cei interesați de procesul tehnologic să spunem că se ajunge și în zona de fermentare și la stația de îmbuteliere a vinului spumant, precum și în micul cinematograf în care rulează un filmuleț de prezentare a complexului.
OK, am văzut, am auzit, am mirosit, am pipăit, e timpul să și gustăm ceva. Într-una dintre cele cinci săli de degustare (Sala Europeană, Fundul Mării, Sala cu șemineu, Sala Prezidențială, Casa Mare), unde așteaptă să fie savurate patru soiuri de vin: o Fetească Albă (2015, alb, sec, 11,5% alcool), o Fetească Neagră (2016, roșu, sec, 14%), un Shiraz (2015, roșu, sec, 12,5%) și un spumant Pinot Noir (2015, alb, demisec, 13%), prezentate în pahar de unul dintre sommelierii cramei.
La ieșire ne vom întîlni, un pic mai veseli, cu un magazin. În cazul în care papilele au remarcat vreun vin, vor trimite insistent creierului impulsul de cumpărare, chiar dacă prețurile (100-250 de lei moldovenești pentru o sticlă, în funcție de vechimea și de soiul conținutului) nu prea sînt pe placul creierului, care va rămîne oricum cu niște amintiri foarte prețioase de la Cricova.
(articol publicat în Cațavencii nr. 21/304 din 31 mai 2017 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment