Acum două week-end-uri am fost invitat într-un infotrip la Bălan. Care, din motive de îmbolnăvire subită a inițiatorului acțiunii în chiar preziua deplasării, era să nu se mai țină. Aripa dură și dornică de ducă a participanților a hotărît ca totuși să nu anuleze excursia, așa că, împreună cu un ghid național și trei fete brokeri în turism, m-am prezentat la statul major al evenimentului care a beneficiat de autocatering din portbagaj, pentru că orășelul stă prost la capitolul restaurante, și a constat, în principal, dintr-o drumeție prin pădure spre derdelușurile și concursul de sănii trase de cîini pe un lac de acumulare înghețat: Pensiunea Meridian, singura oficială din oraș (și nici asta prezentă pe rețelele de rezervare online).
Adresă și căi de acces: Mai vizitasem zona, chiar de două ori, cînd am urcat pe Hășmaș, la cabana de lîngă Piatra Singuratică, dar, în Bălan, singura acțiune turistică executată fusese cazarea mașinii în parcarea de la intrarea în traseu. La Meridian a fost însă foarte simplu de ajuns: din DN 12 Miercurea Ciuc – Gheorghieni, în Sîndominic, faci dreapta pe DJ 125 și, la cîteva sute de metri de intrarea în Bălan, te uiți pe partea stîngă după o vilă P+2 cocoțată pe un tăpșan, la vreo 10-20 de metri diferență de nivel față de șosea.
Dotări: Construcție relativ nouă, pensiunea are dotări de trei margarete (bucătărie și sală de mese, la parter, saună, la subsol, pîrtie, pe dealul din spatele clădirii). Și trei oase (grătar lîngă cîinii închiși în padock-ul alăturat).
Prețuri: 180 de lei apartamentul, 100 de lei camera lui Leti și Laurette. Dacă ne îngrămădeam nițel, am fi încăput cu toții doar în apartament, compus din dubla cuplului Iulia-Alex și sufrageria alocată mie, care, pe lîngă pat, mai are o canapea extensibilă și niște fotolii (aș fi fost bucuros de oaspete, vă dați seama). Vara, capacitatea de cazare s-ar putea mări prin amplasarea de hamacuri în balconul care a avut doar rol de frigider pentru singura fumătoare a grupului.
Ambianță: Dacă visezi la un sejur departe nu numai de aglomerația și de zgomotul orașului, dar și de alți oameni care și-ar dori aceeași chestie, ăsta ar fi (încă) locul cel mai potrivit: noi, cei cinci oameni cazați la Meridian în sîmbăta aia, ne-am simțit ca și cum am fi închiriat întreaga clădire. Liniște absolută, nimeni în cadru, pînă și localnicii păreau să fie plecați de-acasă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 5/236 din 3 februarie 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment