Baruri europene: Zur Quelle, Berlin

Zur Quelle bar, Berlin. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Zur Quelle bar, Berlin. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Contrar celebrei prejudecăți care stipulează că nemții ar fi, de fapt, niște androizi în salopetă care știu doar de muncă, zee germans nu sînt așa în intimitate. Sau, mă rog, nu chiar toți. Dacă vreți să vă convingeți de chestia asta, odată ajunși în Berlin, intrați într-o kneipe, cîrciumioara lor de cartier. De exemplu, în Zur Quelle (în traducere aproximativă, La izvor / La sursă / La “rădăcini”), un vechi pub situat pe colț, la parterul unei clădiri cu două etaje din Moabit, Berlinul de Vest, care are aproape tot timpul o bicicletă parcată la intrare și în care e foarte posibil să fi băut o bere însuși Porta, faimosul rezident al cartierului din romanele lui Sven Hassel.

Presupun asta pentru că, pe afișele de pe pereți, Zur Quelle se laudă că ar avea venerabila vîrstă de peste o sută de ani și pentru că majoritatea clientelei e formată din localnici: o combinație ciudată de (aproape) pensionari prietenoși care-și beau berea cu o lumină nostalgică în privire și studenți la Politehnică, al căror campus e în apropiere. Plus cîțiva turiști din hotelurile/hostelurile zonei, atrași de ineditul locului. Între două comenzi, turnarea unui Schultheiss (2 euro) sau prăjirea unui wurst (1,5 euro), tanti de la bar, aflată și ea la o vîrstă respectabilă, discută amical cu toată lumea, de parcă te-ar cunoaște de-o viață, întreținînd o atmosferă relaxată, familială.

Dar, nu încape îndoială, piesa de rezistență a barului e un tonomat din anii ’50, pe care clipocesc o mulțime de luminițe colorate: în timp ce-mi sorbeam Schultheiss-ul, la tejghea, alături de Cosmin, gazda mea berlineză, am fost martor la o fază (recurentă, poate, zilnic) în care un domn grizonant, clar vechi client de-al casei, pune “Wir Trinken Zusammen”, o cunoscută melodie nemțească de pahar, şi comandă bere pentru toată masa, dînd tonul unui brudershaft general. Nu-i exclus ca JFK (RIP) să fi făcut o vizită aici în seara de dinaintea celebrului discurs de acum jumătate de secol: ca să spui convingător “Ich bin ein Berliner!”, trebuie să faci în prealabil niște repetiții în Zur Quelle.

(articol publicat în Cațavencii nr. 46/73 din 21 noiembrie 2012 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.