Dacă intri într-o agenție de turism cu gînd să-ți cumperi o vacanță în Egipt, sînt șanse mari ca să ieși de-acolo după ce-ai lăsat înăuntru avansul pentru un sejur în Hurghada, cea mai populară stațiune egipteană de la Marea Roșie. Fostul sat de pescari, care, prin anii ‘70, datorită plajelor sale late, coralilor din apa limpede și curată și climei potrivite oricînd concediului europenilor sătuli de vreme proastă (aici, nimeni nu știe ce-i aia umbrelă: plouă doar cel mult de două-trei ori pe an, cîte cinci minute, maximum), începea să cunoască forfota și bocăniturile constructorilor de șosele, blocuri, hoteluri, restaurante. Și ai aeroportului, pe care aterizează azi zeci de chartere din toată Europa, zilnic.
În afara centrului oarecum grupat în jurul bulevardului de shopping Sheraton, o arteră foarte circulată cu magazine moderne, botezate cosmopolit pe firmele luminoase în alfabet latin, descoperi cu surprindere cartiere de clădiri înghesuite, cu etaje parțiale și ferestre fără geamuri, care par a fi în curs de construcție. Sau de demolare, depinde din ce parte a buldo-excavatorului privești problema. Există niște explicații. Conform celei mai răspîndite, nivelurile casei egiptene se ridică unele peste altele, în timp, pe măsură ce copiii cresc și se căsătoresc, ocupîndu-se cu locatari de la parterul părinților în sus.
Pe lîngă sesiunile de plajă/baie lîngă hotel și de cumpărături în oraș, turistul de Hurghada își poate umple programul vacanței cu excursiile opționale organizate de agențiile de turism locale, mai departe (Luxor, Cairo, Alexandria) sau mai aproape (ieșiri de cîteva ore sau de jumătate de zi, pentru activități pe/sub apă și în deșert, în proximitatea orașului) de locul de cazare. Cele mai apreciate sînt:
*Excursia de snorkeling pe lîngă țărm de la Sharm el Naga, la care se ajunge după vreo oră de mers cu mașina – ultima porțiune, prin deșert, pe un drum pe care doar șoferul îl deosebește în nesfîrșirea nisipului. O plajă cu umbreluțe rustice mărginită de structuri din beton începute și neterminate, în spiritul locului (aici, din cu totul alt motiv: interdicția de a construi într-o zonă protejată, venită după ce dezvoltatorii apucaseră deja să toarne fundațiile și să ridice carcasele viitoarelor hoteluri). Coralii îi așteaptă pe cei echipați corespunzător, cu mască, tub, ochelari și labe de scafandru, la doar cîteva zeci de metri de plajă. Dar și dacă intri în apă neechipat și înaintezi un pic pînă îți ajunge pe la brîu, peștișori foarte colorați, evadați, parcă, din Finding Nemo/Dory, vin să înoate curioși pe lîngă tine. Or fi învățat, probabil, de-a lungul timpului, că nu-i nici un pericol să ajungă în vreo tigaie.
*Croaziera de snorkeling de pe vaporaș, plecată de lîngă cel mai vechi hotel din Hurghada, Old Sheraton, o construcție circulară din beton cu patru etaje abandonată, vreo cinci kilometri mai la vale de centrul actual al orașului. Dacă ai noroc, în expediția asta marină, înainte sau după prima stație, cea de vizionat pești și corali, poți vedea chiar și (spinări de) delfini. Pentru foarte scurt timp, din cauza vînzolelii ambarcațiunilor care-și caută cea mai bună zonă pentru snorkelit, dar se poate întîmpla. A doua stație, și ultima, înainte de întoarcerea la locul îmbarcării, e în apropierea insulei Giftun. Din cauza apei mici la țărm, vaporașele ancorează departe, în larg, și-și trimit pasagerii cu șalupe-shuttle spre lungul ponton al intrării oficiale – un imens foișor, anticameră a plajei de insulă aridă pe care a fost creată un fel de Vama Veche egipteană: baruri cu copertină din lemn și împletituri textile ca la Stuf, zonă de lounge exotică, cu bean-bags și ateliere ad-hoc de produs tatuaje, frizuri rasta sau de caligrafiat numele clientului cu litere colorate, în numai trei minute, pe ritmul muzicii (200 de lire egiptene, numele pînă în șapte litere, 300, cele peste). Masa de prînz, inclusă în prețul croazierei, relativ bogată în feluri locale, se servește la bord. Mențiune specială pentru bărbați: băuturile disponibile sînt doar sucuri și apă. Pentru bere trebuie să aștepți șalupa Supermarket a piraților, care, după abordaj, vînd niște sticle neetichetate în care, abia după ce-ai cumpărat-o (5 euro), realizezi că-i bere fără alcool.
*Escapada de safari în deșert cu buggy (spider, cum le spun ghizii egipteni) și pe ATV turează nu numai motoarele agregatelor auto, ci și andrenalina din tine la maximum. Garajele jucăriilor cu patru roți sînt chiar lîngă Shepherd Castle, teatrul de vară cu ziduri de fortăreață desprinsă parcă din poveștile celor 1001 de nopți, a cărui curte e plină cu mese joase și perne în loc de scaune. După ce ți se împletește eșarfa peste față și gît, egyptian style, fiecare își ia în primire mașinuța, pentru o cursă prin nisip ca-n Mad Max. Reveniți la bază, se împart căști de motocicliști pentru runda motorizată numărul 2, raidul cu ATV-urile călărite vreo jumătate de oră pînă la coborîrea soarelui după munții din zare. Finalul aventurii auto/moto în deșert coincide cu cina servită la Shepherd Castle, în fața scenei pe care, la desert, ai, bonus, spectacol cu specific local: dansatoare din buric, derviș rotitor cu rochie luminoasă și înghițitor de flăcări care se joacă cu focul, fără intervenția pompierilor.
*Promenada de seară pe faleza cu terase și restaurante a marinei din Hurghada. După trecerea prin poarta cu scanner ca de aeroport sau hotel (fiecare hotel are la intrare un detector de metale), you can walk like an egyptian, cu ochii pe iahturile ancorate în port, pînă în capăt de tot, acolo unde e disponibilă pentru poze o cămilă. Vie. Chiar dacă stă nemișcată, de parcă ar fi împăiată. După ce-l plătești pe băiatul care butonează un telefon, alături, ai liber să-ți faci cîte selfie-uri vrei. Cu ea și cu cele două minarete luminate ale moscheii de lîngă piața de pește, pe fundal.
Plimbarea din portul turistic se încheie, de regulă, pe întoarcerea la hotel, cu shopping-ul de suveniruri în oraș, pe bulevardul Sheraton. În Cleopatra, magazinul universal cu parter și patru etaje care amintește nițel de mall-ul bucureștean Victoria al vremurilor socialiste, unul dintre puținele locuri în care prețurile sînt fixe și trecute pe etichete, cu dedicație specială pentru cei care urăsc să se tocmească. Cele mai cumpărate amintiri sînt papirusurile, statuetele cu zeități antice din alabastru și ceaiul de hibiscus (pentru că stăteam cam prost cu spațiul în bagaje, am plecat din Cleopatra doar cu o pungă cu frunze uscate de hibiscus – 38 de lire egiptene și un tricou cu faraoni, made in Egypt – 165 de lire).
Ce-ar fi bine să știi înainte de a ajunge în Hurghada:
Peste tot o să întîlnești localnici binevoitori, care se oferă, foarte amabili, Hello, my friend!, să te îndrume, să-ți facă o poză sau să-ți potrivească eșarfa pe cap. Ca după aia, să întindă mîna, cerînd foarte insistent, cu o față de milog tupeist, Tip, please! pentru ajutor. E cumva de înțeles: la salariul lor minim de 1.000 de lire egiptene (50 de euro) pe lună, ești una dintre puținele surse suplimentare de venit, deci băieții nu se jenează absolut deloc să te hărțuiască pentru un bănuț. E bine să ai tot timpul la tine mărunt, pentru bacșiș, în monedă locală sau în dolari (ieși mai ieftin decît cu euro, nu par să facă distincția: pentru ei, ori euro ori dolar e totuna), sau să refuzi din start orice contact verbal și vizual. Pentru servicii oficiale și suveniruri, de cele mai multe ori, se poate plăti și cu cardul.
Tarifele de roaming în afara UE – nu mai e un secret pentru nimeni – îți rup buzunarele la următoarea factură. Datele mobile vor fi pe off, deci, pe toată perioada cît ești în Egipt; WiFi-ul de la hotel e ok-ish pentru verificare mailuri, Facebook și Whatsapp (atenție, apelurile vocale din aplicație nu funcționează în toate rețelele wireless ale hotelurilor). Dacă ai neapărat nevoie de Internet mai bun și/sau mai des, un SIM local prepaid cu 16 GB de date trafic e vreo zece dolari – cartelele astea se găsesc de vînzare chiar în aeroport, înainte de ieșirea spre parcare.
Pentru excursiile în deșert nu uita să iei cu tine cremă de protecție solară (mai ales dacă ai pielea sensibilă), ochelari cu lentile cît mai fumurii, eșarfă, șapcă de culoare deschisă, apă. La început de aprilie, cînd am fost noi, termometrul arăta binișor peste 30°C, dar trecerea bruscă de la cele cîteva grade de acasă făcea să fie resimțite mult mai multe.
Înainte de plecarea la aeroport pentru zborul spre casă, nu uitați să vorbiți la recepție ca bagajele de cală să vă fie înfoliate: la check-in nu le primesc neplastifiate și, ca să-ți înfășoare troller-ul de cîteva ori în folie, băieții din terminal te taxează cu 5 euro. Pentru uituci și neglijenți, asta ar fi cam ultima amendă locală înainte de a urca în avion. Cu puțină atenție și precauție, însă, vacanța ta egipteană poate conține numai amintiri plăcute.
(articol publicat de catavencii.ro, 5 mai 2022)
2 Trackbacks / Pingbacks