Cobori din InterCity-ul de noapte Lisabona Santa Apolonia – Madrid Chamartin în capitala Spaniei într-o dimineață senină de vară. Pînă la trenul de seară spre Barcelona, e timp să vezi ceva din Madrid.
O zi în Madrid poate începe la Prado (intrarea 8 euro). Și se poate încheia tot aici, dacă ai ambiția să-l vezi temeinic: în muzeu sînt reprezentate toate marile școli de pictură europene – spaniolă (El Greco, Velazquez, Goya), flamandă și olandeză (Rubens, Van Dyck, Brueghel), italiană (Botticelli, Tintoretto Caravaggio, Veronese), germană (Albrecht Dürer, Lucas Cranach, Baldung Grien). Dacă nu te-ai săturat de atîta artă și vrei mai mult, poți s-o iei de la capăt, peste drum, la muzeul Thyssen.
Dar te hotărăști s-o iei hai-hui prin oraș. De la Biblioteca Nacional din Plaza de Colon la Primărie, în Plaza de la Cibeles – piața vegheată de statuia zeiței frigiene a fertilității, Cybele, într-un car tras de doi lei printre arteziene -, apoi, pe Calle de Alcala spre Puerta del Sol, kilometrul zero al orașului, locul preferat de întîlnire a madrilenilor. Inclusiv de Anul Nou.
Dacă tot n-ai intrat în Prado sau Thyssen, măcar nu rata Muzeul Jambonului: un magazin dedicat șuncii, în care cîteva felii subțiri cît foița de țigară de jamones ibéricos (șuncă de porc sărată și lăsată la uscat în vînt, între unul și trei ani) te pot costa mai mult decît intrarea la ambele muzee.
Ajungi la Arco de Cuchilleros, una dintre intrările în Plaza Mayor și urci treptele spre piața centrală a Madridului. E locul în care s-au întîmplat, de-a lungul timpului, diverse entertainment-uri: de la execuții publice la concerte sau corrida. Îți tragi sufletul lîngă statuia ecvestră a lui Filip al III-lea, în fața unei clădiri vopsite suficient de interesant cît să te interesezi ce este – Casa de la Panadería, fostul sediu al breslei brutarilor. Apropo de corrida: orașul e plin de afișe care anunță marele spectacol cu tauri din Plaza Las Ventas. Chiar dacă e o chestie pe care n-o mai vezi în altă parte, timpul nu-ți permite să strigi olé împreună cu restul amatorilor de sînge, așa că o lași pe data viitoare, la pachet cu un meci al Realului pe Bernabeu.
Treci și pe la Palacio Real (nu, nu e reședința regelui Spaniei, deși, după nume, așa ar părea): un imens palat din marmură albă, în care, cele mai interesante zone sînt La Real Armería, muzeul armurăriei regale, gazda unei impresionante colecții de arme medievale și Pharmacia, laboratorul alchimic al vremurilor trecute, cu sute de borcane în care remedii vechi își așteaptă, în zadar, cobaii.
Punct final: gara Atocha, ale cărei măsuri de securitate rivalizează cu cele de pe aeroporturi (după atentatele teroriste din 2004, au fost instalate scanner-e în toate marile gări ale Spaniei; ai nevoie de tichet atît pentru intrarea, cît și pentru ieșirea din gară). Ca să ajungi la casele de bilete, traversezi o adevărată grădină botanică, cu plante tropicale și bazine din care, prin vegetația luxuriantă, scot capul broaște țestoase. Îți iei tichetul pentru trenul AVE (Alta Velocidad Española) care decolează cu 300 km/h spre Barcelona: maurul și-a făcut turul, maurul trebuie să plece.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 33/972 din 18 august 2010)
Be the first to comment