După 80 de ani, românii se întorc în Vysoké Tatry – Tatra Mare, cum e cunoscută la noi regiunea Munților Tatra –, pe urmele străbunicilor lor care, în primăvara lui ’45, luptau pe frontul din Slovacia. Acum, într-o cucerire pașnică, a hotelurilor și pîrtiilor de schi dintr-o destinație de iarnă în care se ajunge destul de ușor: de la Oradea, pe autostrăzile maghiarilor, în vreo patru ore, ești în Poprad (adică, da, mai repede decît la Brașov). Capitala neoficială a zonei, orășelul de 50.000 de locuitori aflat un pic mai în vale, într-o depresiune, care, în anotimpurile reci, se vede mai tot timpul în ceață, din zona înaltă a stațiunilor.
Din cea mai apropiată localitate de Poprad (vreo zece minute cu mașina), Starý Smokovec, situată central, te poți deplasa, rutier sau feroviar, și spre vest, și spre est, pe drumul bine asfaltat sau pe linia ferată aproximativ paralelă cu șoseaua. Administrativ, aceeași localitate, întinsă pe o fîșie lungă de 40 de kilometri și lată de vreo cîțiva kilometri, la poalele versantului sudic al Masivului Tatra (partea de nord a lanțului muntos este teritoriu polonez), Vysoké Tatry e un oraș al turiștilor cu trei mii și ceva de localnici și milioane de vizitatori, anual, un fel de Valea Prahovei cu vedere la vîrfuri stîncoase cu un Caraiman în fiecare stațiune.
Dacă te-ai cazat în Starý Smokovec, pentru diversificarea peisajului montan, e de mers în Strbské Pleso. Punct de start în drumețiile spre creste, pe cele vreo șase sute de kilometri de trasee marcate, sau de stop, în zona pîrtiilor și a trambulinelor pentru sărituri cu schiurile, stațiunea asta mică și cochetă este potrivită pentru tot felul de activități, indiferent de vîrstă: seniorii sau firile mai puțin sportive se pot bucura de plimbări relaxate în jurul lacului cu alei de promenadă căruia poți să-i dai ocol în vreo oră de mers foarte lejer. O privire de ansamblu asupra locului ai de pe Tatras Tower, platforma de belvedere în spirală cu tobogane pe mijloc pentru coborîre, înaltă de vreo cincizeci de metri, de unde puștii fac cele mai tari selfie-uri.
O altă zi trebuie dedicată neapărat excursiei la Tatranská Lomnica. Cu GoPass-ul primit de la recepția hotelului ai acces gratuit la două telegondole moderne spre stația de plecare a unei telecabine foarte speciale. Din zona Skalnaté Pleso, te îmbarci într-o cușcă roșie, clasică, cumva de aceeași generație și mărime cu cea tocmai înlocuită la Brașov, pe Tîmpa (atenție, necesită rezervare în avans), care te urcă, pentru încă 59 de euro, dus-întors, în vreo opt minute, foarte abrupt, pe un cablu fără piloni de susținere, pînă la 2.634 de metri, pe Lomnický Stít, al doilea vîrf ca altitudine al Munților Tatra, 90 de metri peste Moldoveanu nostru din Făgăraș. Stația de sosire, o construcție stil cabană cu vreo șapte niveluri, e o clădire multifuncțională: are băruleț de cîteva mese la care ți se servește un mic dejun tradițional (felii de cîrnat, fîșii de cașcaval, ceapă minusculă murată și ceai sau varianta locală, Tatratea, un fel de Jager aromat cu concentrație alcoolică între 22 și 72%), camere pentru cazare, stație meteo, un observator astronomic cu acces permis doar cercetătorilor cerului și o platformă de belvedere multiramificată, de unde, ajutat de vîntul foarte ascuțit care risipește periodic ceața, ai niște imagini super-spectaculoase cu munții de sub tine. Vizita e limitată la 50 de minute, ca să lași locul și altor amatori de văzut lumea de pe Titanic, cum îi spun localnicii punții atîrnate deasupra hăului. Dacă vrei să stai mai mult, se poate, dar costă: 700 de euro pe noapte, urcarea și coborîrea cu telecabina, micul dejun și cina incluse. În caz de vreme nefavorabilă, sejurul se prelungește gratuit, pînă cînd telecabina poate coborî în siguranță.
Curată, fără trotuare sparte sau clădiri abandonate, cu infrastructură turistică dezvoltată (trenuri moderne și silențioase, pîrtii cu telescaune încălzite și nocturnă, hoteluri cu spa și apă termală) și oameni amabili și zîmbitori, Vysoké Tatry respiră un aer de munte și o atmosferă civilizată, de bun-simț, împreună cu vreo patru milioane de turiști, anual, din care jumătate străini. Adică, dacă mai vrem să comparăm, cam cîți are toată România.
P.S. Numărul turiștilor români în Tatra Mare s-a dublat în ultimul an. Sesizînd oportunitatea, identificînd o piață în creștere, specialiștii turismului slovac, reprezentanți ai autorităților și ai diverselor asociații din HoReCa, au venit în delegație, la București și în marile orașe transilvănene, cu prezentări de destinație, au făcut excursie de presă pentru jurnaliști, au participat cu stand la Tîrgul de Turism de la Romexpo. Așa te promovezi turistic, așa crești incoming-ul, așa faci turism profesionist, doamnelor și domnilor de la minister.
(articol publicat în Cațavencii nr. 48/740 din 3 decembrie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment