Dacă ai drum prin capitala Portugaliei, oricît de puțin ai sta în oraș, nu rata o vizită la Parque das Nações – Parcul Națiunilor, complexul construit (mai exact, transformat din zonă industrială în cartier rezidențial) pentru Expo ’98, Expoziția Mondială din 1998.
Se ajunge simplu: iei trenul sau metroul pe linia roșie pînă la stația Oriente și, odată ieșit din mall-ul lipit de gara flancată de turnurile gemene São Gabriel și São Rafael, cei doi arhangheli multietajați care zgîrie norii cu aripioara lor de rechin, ești la destinație. Drept în față, păzită de un monument metalic țepos, atrage toate privirile o săpunieră argintie uriașă: e Pavilhao Atlantico, un fel de Romexpo portughez, dar mult mai turtit.
De aici, e la alegerea ta pe unde-ți conduci pașii. Dacă o iei la stînga, intri într-o adevărată grădină botanică cu palmieri și fîntîni arteziene, mărginită de restaurante și terase. Parc-ar merge o bere, nu? Încearcă un Bock: e ieftină, bună și o bei cu și mai mare sete, cînd te gîndești cum ar suna o dedicație.
Dacă o iei înainte, pe lîngă șirul de catarge pe care sînt arborate toate drapelele statelor membre ONU, ajungi pe faleza fluviului Tejo, la pontonul survolat de telegondolele care se plimbă continuu între Turnul Vasco da Gama și Oceanariu. Unde ai fi ajuns dacă o luai la dreapta.
Poți să rămîi și pe loc, așteptînd titicarul care, pentru doar 2,5 euro, dă un ocol Parcului cu toți leneșii, gravidele și obezii. După 45 de minute, ești fix în același loc; la timp ca să prinzi trenul de întoarcere.
(articol publicat pe catavencii.ro, 6 septembrie 2011)
Be the first to comment