Am avut, și încă mai am, multe întrebări pentru șefii turismului românesc. La o parte dintre ele a încercat să răspundă, săptămîna trecută, la Eforie Nord, Laurențiu-Viorel Gîdei, secretar de stat în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.
Care ar fi cele mai mari probleme ale turismului pe care încercați să le rezolvați, în ordinea importanței?
În primul rînd, să știți că am dat curs unei inițiative care a apărut în urma discuțiilor pe care le am cu oamenii din industria turismului. Într-o întîlnire anterioară, discutînd cu FPTR-ul (Federația Patronatelor din Turismul Românesc), am ajuns la concluzia că ar trebui să reluăm aceste acțiuni pe care ministerul le avea cu cei din industrie și, iată-ne, astăzi: chiar dacă vremea ne este potrivnică, ne-am întîlnit și încercăm să dezbatem, să discutăm și să vedem ceea ce trebuie făcut pentru deschiderea unui sezon estival de succes. Chiar dacă am fost nevoiți, datorită codului portocaliu, să anulăm întîlnirea pe care o aveam cu toate oficialitățile județene, cu primarii, cu industria și cu presa, cred că o vom face într-o altă zi, atunci cînd vremea ne va permite.
Acum, revenind la întrebarea dumneavoastră, industria turismului din România este extrem de complexă. Nu mi-am imaginat niciodată că un domeniu care, la primele cuvinte, sună extrem de frumos poate să aibă atît de multe probleme. Ne aflăm pe Litoral și v-aș putea spune care e marea problemă a Litoralului românesc, atunci cînd discutăm de turism și de antreprenorii de turism de aici. În primul rînd, este o lipsă de unitate. Sînt foarte mulți cei care reprezintă industria, dar în același timp nu reușesc să stea la aceeași masă. Ba mai mult decît atît, sînt federații, sînt patronate, și nu avem o unitate, astfel încît, pe o singură voce, cu toate problemele pe care le are Litoralul, să poată fi parteneri de discuție cu zona guvernamentală. Mi s-a spus că au mai încercat și alții și n-au reușit. Mi-aș dori foarte mult ca toți cei din industria turismului să poată, la un moment dat, să se așeze la aceeași masă, să discute și să găsească soluțiile, împreună cu factorii guvernamentali, astfel încît România să-și recapete rolul turistic pe care l-a avut în trecut.
Deci, dincolo de orice aș putea spune, lipsa de unitate a celor implicați în industria turismului de pe Litoral poate fi o problemă, prin nerezolvarea temelor stringente pe care le au, pentru că nu sînt o singură voce la negociere, ci se duc pe mai multe voci și lucrurile se disipă și nu ajung la nici un numitor comun.
Lărgind cadrul, dînd zoom out și referindu-ne la întregul turism românesc, o știre vehiculată acum prin presă, citînd diverse surse (dinspre BNR, sînt 3,5 miliarde de euro; dinspre ANAT, chiar 5 miliarde de euro), spune că foarte mulți bani ies din țară, fiind consumați de români în vacanțele în străinătate. Cum am putea să-i convingem, pe o parte din cei care merg afară în vacanță, că merită să rămînă și în țară?
Este foarte greu să poți convinge românii să nu se ducă în vacanță acolo unde își doresc. În primul rînd, trebuie să ai un turism care să ofere aceeași calitate și același preț cu cei cu care rivalizăm noi. Cifrele sînt relative, nimeni nu are cifrele exacte, dar este clar că numărul turiștilor români care aleg să-și petreacă vacanțele în destinații străine este foarte mare. Ceea ce urmărim și ne dorim, cu sprijinul tuturor celor implicați în turism (și aici vorbesc de toate formele asociative), e să reușim să creștem vizibilitatea României, să schimbăm abordarea în ceea ce privește prezentarea și promovarea României ca destinație turistică în Europa și în lume, astfel încît să convingem cît mai mulți touroperatori externi, pe de-o parte, să introducă în pachetele lor turistice destinații din România, pe de altă parte, să lucrăm cu instrumentele noi de promovare. Și mă gîndesc aici la influencer-i, televiziuni și așa mai departe externe, prin care să putem să creștem atractivitatea în ceea ce privește turismul românesc.
Bineînțeles că nu e o luptă pe care am pierdut-o, bineînțeles că este o luptă și, dacă ne-am uita pe cifre, am observa că firave creșteri, în ultimele luni, în ceea ce privește turiștii străini în România, sînt. Din păcate, încă ne confruntăm cu o lipsă acută a cifrelor exacte, în ceea ce privește turiștii care vin și ne vizitează țara. Dacă înainte de a intra în Spațiul Schengen aveam oarecum o oglindă și vedeam exact intrările turiștilor străini, pentru că frontiera le înregistra, acum, slavă Domnului, sîntem în Schengen, avem libertate totală de mișcare și nu mai avem nici măcar aceste cifre. În perioada următoare, la nivelul ministerului, sînt cîteva obiective pe care trebuie să le îndeplinim, și anume, mă refer aici, în primul rînd, la fișa de cazare. Va fi în format digital, astfel încît vom ști exact cine, unde (ca și număr ne interesează pe noi, în special) și de unde vine, astfel încît să putem să abordăm strategiile de promovare pe ceea ce avem.
În acest sens vreau să vă spun că cifrele pe care INS le prezintă (după modalitatea de cuantificare pe care o au la dispoziție – nu au nici o vină), mie, ca reprezentant al turismului din România, ca responsabil, nu-mi convin, pentru că ele nu prezintă realitatea. Nu prezintă realitatea și, văzîndu-mă în coada clasamentului statelor europene, turistul străin ar spune că nu reprezint nimic, că nu-l interesează. Asta îmi creează un deserviciu și sper ca, pînă la finalul anului, să avem niște instrumente digitale puse la punct, valabile pentru toate unitățile de cazare din România, ca să avem cifre exacte, să putem să ne calibrăm – România să-și calibreze strategiile de promovare pe piețele respective.
În altă ordine de idei, să știți că avem un parteneriat cu cei de la Mastercard, care ne-au pus la dispoziție cifre despre activitatea celor care dețin carduri Mastercard, străini care vin în România, și avem cîteva date, un punct de plecare. Avem în vedere să facem o discuție și cu cei de la Visa și atunci vom avea o imagine cît de cît completă a ceea ce înseamnă turiștii străini, preferințele lor, unde anume, zonele și așa mai departe, adică să avem o bază de plecare atunci cînd discutăm de promovare. Chiar dacă există unele cifre estimative și ne dau clasamente cu străinii care vizitează România, nu este de ajuns, va trebui să perfecționăm acest cadru, astfel încît să putem spune oricînd, la orice oră, cîți turiști ne-au vizitat, unde s-au dus, ce-au făcut și așa mai departe, pentru că asta e baza – nu poți să faci o strategie de promovare în orb, fără a ști cui te adresezi.
De cînd mi-a fost încredințat domeniul turismului și atunci cînd am stabilit cu Consiliul Consultativ din Turism, reprezentanții industriei, partenerii noștri de dialog, și hotăram împreună tîrgurile de turism la care România să participe, să știți că foarte sincer m-am gîndit și am discutat și am căzut de acord că ar trebui din nou să pătrundem pe piața statelor nordice, care, dacă tot sîntem pe Litoral, au fost un bazin de turiști foarte mare pentru noi. Dacă e să ne gîndim la Statele Unite, pentru că avem cursă directă cu New York și vom avea cursă directă cu Chicago, și acolo, împreună cu formele asociative care au deja acțiuni de promovare, să ne orientăm și pe piața aia și, de ce nu, piața din Asia, care este o piață extrem de importantă pentru turismul din Europa.
Și chiar dacă, la acest moment, avem impedimentul zborurilor directe, la care adăugăm și impedimentul obținerii vizelor de către turiști, vizele Schengen, să știți că totuși sînt țări din jurul nostru, de exemplu, Bulgaria, Ungaria, care vînd pachete către zona asiatică – acei turiști intră și prin România, dar nu suficient de mult, pentru că interesul lor este să aducă turiștii să vadă două, trei state și atunci includ și România în circuitele lor. Nu este suficient, trebuie să-i avem direct la noi, aici, și de aici, de la noi, să plece mai departe, pentru că România, din punct de vedere turistic, are de oferit mult mai multe decît au statele cu care noi ne confruntăm și ne batem la momentul ăsta ca destinații turistice.
Într-adevăr, obținerea vizelor e una dintre problemele identificate în discuțiile cu diverși specialiști în turism. Cel mai recent, la Istanbul, cu un touroperator destul de mare, care, întrebat dacă e interesat să aducă turiști din Turcia în România. a spus că da, numai că principala problemă este obținerea vizelor de către turiștii turci.
Asta este problema. În același timp, avem în vedere pe unul dintre jucătorii importanți la nivel mondial – și mă refer aici la TUI – care și-a deschis în România filială și are intenții de a investi în continuare, de a pune la dispoziție flota lor – au 126 de avioane cu care fac chartere. Adică nu se gîndesc doar să ia turiști din România și să-i ducă în alte destinații, ci să și aducă și ăsta e un lucru foarte important.
Absolut, avionul ăla trebuie să fie plin și la dus, și la întors.
Este foarte important și va fi un lucru pe care îl vom susține. CEO-ul lor a fost pe Litoral și a vizitat unități de cazare consacrate, gîndindu-se că, pe viitor, va prezenta în ofertele lor și România ca destinație turistică. Un lucru care ne bucură și arată că România are în continuare potențial, poate oferi mai mult decît a oferit pînă la momentul ăsta și poate, cu siguranță, oferi mult mai mult decît oferă vecinii noștri.
Apropo de vecinii noștri, am fost recent în Slovacia, în noiembrie, și stînd de vorbă cu directorul executiv al Organizației de Turism Regionale din Munții Tatra, mi s-a spus (apropo de statistică, de date care îți dau un anumit trend din piață) că, după ce au observat că, în sezonul de schi anterior, 2024-2025, numărul turiștilor români s-a dublat, au pregătit o strategie de dezvoltare a acestei piețe. Și-au făcut temele, în sensul că au venit și au făcut prezentări ale regiunii în marele orașe din Transilvania (pentru că de acolo le vin turiștii cei mai mulți, fiind și foarte aproape: ai trecut granița, te-ai urcat pe autostrada maghiară și ai ajuns imediat în Slovacia), și, bineînțeles, în București. Putem să facem același lucru?
Dacă vorbim de turismul pentru schi, cred că observăm cu toții, de cîțiva ani, că avem o problemă, în ceea ce privește ninsorile necesare acestui sport superb. Adică la momentul ăsta, chiar dacă s-au investit în multe pîrtii de schi în toată țara, acolo unde relieful a permis-o, să știți că în continuare ne confruntăm cu lipsa zăpezii. Acest tip de turism nu poate fi predictibil, pentru că, de exemplu, dacă iubitorii de schi români, care își permit, pleacă la schi în Italia, în Austria, în Elveția și așa mai departe – destinații tradiționale de schi –, acolo știu că vor găsi cu siguranță zăpadă pe munții înalți, într-o perioadă largă de timp. În România, de exemplu, dacă ți-ai planifica la momentul ăsta o excursie strict pentru schi, s-ar putea să ți-o anulezi din lipsa zăpezii. Aici e un lucru extrem de delicat și nu ține de nimeni din industria turismului, ține practic de schimbările climaterice care își fac prezența și nu ne mai bucurăm de aceeași cantitate de zăpadă cum ne bucuram acum zece-douăzeci de ani în urmă. E un subiect extrem de sensibil atunci cînd vorbim despre turismul pentru schi în România, pentru că, repet, nu e în puterea nimănui să schimbe lucrurile acolo unde natura hotărăște să regleze sau să schimbe lucrurile.
Nu mă refeream la acest lucru, era doar un exemplu punctual. De fapt, întrebarea era dacă noi am putea să facem același lucru, o prezentare de destinație România pe piețe-țintă, nu neapărat pentru schi. Referitor la ce discutam anterior despre statistică: în momentul în care o să aveți niște date clare, care o să vă arate profilul turistului străin ajuns în România, dacă ne-am putea adresa pieței respective, mergînd acolo și făcînd aceste prezentări de destinație în țara respectivă.
Evident, și să știți că am găsit deschidere în foarte multe ambasade românești din străinătate, consuli care vor să se implice și doresc să participe împreună la promovarea României ca destinație turistică. Trebuie să vă dau un exemplu concret, ce se va întîmpla în 2027. Știți că la Belgrad va fi Expo, o mare manifestare la care vor participa toate statele lumii. Și România va participa cu stand acolo, dar, discutînd la tîrgul de turism de la Madrid cu unii dintre coordonatorii responsabili ai Expo Belgrad, să știți că a reieșit oportunitatea imensă pe care o are zona din proximitatea Belgradului, mă refer din România. Pentru că, ei, conștienți fiind de ce pot oferi turistic pentru cît de mulți oameni vor fi acolo, s-au gîndit că va fi o oportunitate imensă pentru România să se promoveze acolo, în zona respectivă, să poată să direcționeze turiștii. De altfel, săptămîna viitoare chiar am o întîlnire la Timișoara, inclusiv cu președintele Consiliului Județean și cu organizațiile de turism de acolo, astfel încît să impulsionăm o strategie, să putem să ne pregătim promovarea adecvată pentru perioada cînd Belgradul va fi invadat de turiști. E o oportunitate pe care nu o putem pierde: astfel de oportunități apar rar și trebuie să o fructificăm ca atare.
Charlie Ottley promovează în momentul ăsta prin lume România, cu ajutorul Ministerului Economiei și Ministerului de Externe, cu ajutorul ambasadelor din țările respective. Se duce și în America de Sud, se duce și prin Asia, și se bucură de un feedback pozitiv. Lucrurile nu sînt suficiente. Ne-am întîlnit cu foarte mulți influencer-i care și-ar dori să lucreze cu noi. Și nu vorbesc doar de influencer-i pe online, ci ne-am întîlnit și cu influencer-i care apar în media unor state europene, și din Canada chiar, cu mare potențial turistic pentru România – își arată deschiderea pentru a lucra cu noi, astfel încît să promoveze România ca destinație turistică. Pentru că România are o diversitate fantastică de oferte turistice, pe toate segmentele, pe toate tipurile de turism și ăsta este un lucru foarte bun.
Aș vrea să mai punctez un lucru: avem tîrgul de turism de la Berlin, ITB, 3-5 martie, la care participă și România. Pentru prima dată la acest tîrg, mă bucur că Via Transilvanica va fi în standul României. Via Transilvanica e un proiect de mare succes, realizat de niște oameni extraordinari, voluntari, care au reușit aproape imposibilul: Via Transilvanica se bucură de o vizibilitate enorm de mare în Europa și în lume, prin cărți, prin filme, prin premii cîștigate pentru ceea ce asociațiile astea au reușit să facă. Și ăsta e un lucru care ne bucură și care va da o vizibilitate mult mai mare României, pentru că România, pentru prima dată, va fi asociată cu Via Transilvanica. Și asta nu face decît să mă bucure și le mulțumesc foarte mult celor care au acceptat invitația să participe în standul României, pentru că ei, chiar în Germania, în perioada următoare, au alte acțiuni de promovare, independente de ministerul pe care îl reprezint.
Deci lucrurile se mișcă într-o zonă bună, se mișcă într-o dinamică bună, ceea ce ne oprește acum să putem avea lucrurile accelerate, în priză, efectiv, e lipsa bugetului. Foarte curînd, după ce Guvernul va trece bugetul prin Parlamentul României, vom ști exact cifrele, sumele, de fapt, care ne sînt repartizate și nouă, astfel încît să ne putem încadra în ele. Pentru că trebuie să recunoaștem: sîntem într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere financiar și nu vom avea la dispoziție sumele pe care ni le dorim.
În turism, lucrurile se fac cu mult timp înainte. Adică o țară care e jucător important în turism își știe participările la tîrguri cu doi-trei ani înainte. Nu poți să faci lucrurile de pe o zi pe alta, astea sînt chestii care se pregătesc în avans. Nu vreau să mai amintesc acum de participările noastre celebre, care au devenit virale, la un moment dat.
Problema este și de legislație, care nu-ți permite să angrenezi cheltuieli dacă nu ai bugetul. Și, slavă Domnului, cu cei care organizează tîrgurile mari din Europa, partenerii cu care am lucrat pînă acum, avem niște relații de prietenie și ne înțeleg și ne așteaptă cu plățile. Ăsta este un lucru foarte important. Dar pe mine nu mă bucură faptul că, tot timpul, noi sîntem cei care trebuie să fie salvați sau să fie ajutați, pentru că sîntem o țară extrem de puternică, extrem de frumoasă, avem atît de multe lucruri de oferit și trebuie să ne implicăm mai mult.
Bineînțeles că unii vor spune că OMD-ul (Organizația de Management al Destinației) este soluția. Se vorbește foarte mult în mass media, peste tot în industria turismului, despre OMD-uri. OMD-urile astea, care sînt niște asocieri cu un scop bine definit, acela de a-și promova respectivele destinații turistice, sînt, în țară, la momentul ăsta, mai sînt foarte multe în lucru – din păcate, la București se naște mai greu – și se pune problema OMD-ului național. OMD-ul național, în opinia mea, este extrem de necesar, dar va trebui să pună la masa discuției toate industriile din turism. Ăsta este momentul T0, cînd am putea să-i adunăm pe toți la masă să discutăm, pentru că nu vom putea discuta de Litoralul României, sau de munți, sau de Bucovina, sau de Delta Dunării, ci va trebui să discutăm despre România în ansamblul ei. Gîndiți-vă că va trebui să punem la masă toate formele asociative, toți oamenii, marii investitori din turism – pentru că, slavă Domnului, avem și investitori din turism –, astfel încît, cu specialiști, cu profesori universitari, să scoatem o lege și un produs foarte bun.
Nu cel pe care îl avem acum în privința OMD-urilor, care sînt funcționale, dar ale căror rezultate se lasă așteptate, și nu vorbesc în general toate, pentru că sînt și OMD-uri care își fac treaba foarte bine, dar sînt și OMD-uri care sînt constituite, însă nu prea își aduc aportul, conform filozofiei de promovare a zonelor respective. Nu prea se vede, nu prea se simte, și nu o spun eu, ci o spun cei din industrie, cei care trăiesc acolo, cei care au așteptări mai mari de la aceste OMD-uri. Sper să modificăm și legislația asta, astfel încît să o facem foarte bună, pentru că, la momentul ăsta, ministerul, de exemplu, în afară de a aviza strategia unui OMD, nu are nici o pîrghie, nu de control al finanțelor (că nu asta ne interesează, să-i controlăm noi cum își cheltuie banii), ci un control al eficienței activităților, adică să vedem într-adevăr că OMD-ul ăla, odată constituit, și avînd niște bani (mulți, puțini, așa cum au considerat ei, atunci cînd l-au înființat, că vor băga bani în el), are și rezultate. Am făcut acțiunile astea și, uite, se văd niște rezultate, pentru că a crescut numărul turiștilor, au fost mai multe companii de turism din afară interesate să ia legătura cu noi. Pentru că așa doar discutăm… Vrem OMD, vrem OMD, dar vreau și eu să văd acțiune, vreau să văd rezultate.
Într-adevăr, e foarte importantă promovarea, însă OMD ar rezolva și problemele din destinație. Adică este instrumentul care așază la masă și sistemul public și investitorul din turism: se pun de acord, se face o agendă de lucru, se rezolvă problemele.
Este și un factor important de dialog a tot ceea ce este acolo, dar acest element nu lipsește, pentru că înainte de OMD-uri erau formele asociative. Și acum există dialog între administrațiile locale, județene și formele asociative din turism. Dialogul ăsta este constant și nu a dispărut. Și OMD-ul nu are forța și puterea de a rezolva probleme. Din punctul meu de vedere, ceea ce OMD-ul trebuie să facă, pe lîngă ceea ce spuneți dumneavoastră, un dialog constant, pentru că sînt toți cei implicați în constituirea lui, este să-și găsească specialiștii și nișa respectivă astfel încît să facă promovare.
Eu mi-aș dori OMD-ul național, de exemplu, pentru că ar lua de pe minister povara de a organiza tîrgurile de turism. Adică OMD-ul național va trebui să-și facă strategiile, astfel încît, din bugetul pe care îl va avea la dispoziție, din tot ceea ce se va aduna, să promoveze România în tîrgurile de turism și peste tot în lume, astfel încît numărul turiștilor să crească. Adică lucrurile nu sînt doar de dialog, ci sînt de acțiune – tot avem de ani de zile dialog. Și în România există dialog constant, dar pînă la urmă toți se plîng că nu avem suficient de mulți turiști. M-am bucurat pe Litoral zilele astea, de fapt, ieri și astăzi, cît am discutat cu cei implicați în industrie și întrebarea mea pentru ei era foarte simplă: „Cum ați ieșit anul trecut? Ați ieșit pe minus sau pe plus?”. Pentru mine era foarte important. Mi-au spus cam toți (vorbesc de cei mari), că au ieșit pe plus, dar nu plus cum ar trebui. Pe mine m-a bucurat că n-au ieșit pe minus.
În altă ordine de idei, cei din industrie, și mai ales cei de pe Litoral… Chiar dacă este o industrie atipică, am început să o înțeleg foarte bine: dacă ai un hotel de 200-300 de camere și îl folosești doar trei-patru luni de zile, este extrem de costisitor ca în restul anului să-l poți menține, pentru că trebuie intrat în el tot timpul, de făcut curat, instalații și așa mai departe. Cînd vine și spune că ăsta e prețul, turistul nu înțelege și se supără, zice „Băi, e un preț mare în România și serviciile sînt proaste”.
Să știți că lucrurile astea încep să se cearnă în România și, pe de o parte, antreprenorii au înțeles că trebuie să fie competitivi, ca și servicii de calitate pe care le oferă românilor versus preț obținut, pentru că doar așa pot să rivalizeze cu alte destinații. Dacă ne vom încăpățîna să avem prețuri mari, nu vom reuși să facem performanță în turismul românesc și nu vom reuși să convingem românii despre care dumneavoastră ați vorbit la început să facă city break-ul, să facă vacanța în destinațiile din România. Pentru că vor fi mai ieftine, poate, ofertele pe care agențiile de turism le au în ceea ce privește alte destinații apropiate de România. Efortul trebuie să fie comun, în ceea ce privește turismul din România. Este o industrie extrem de importantă, care poate să aducă beneficii substanțiale, inclusiv în PIB. Pentru că, la momentul ăsta, ce avem ca aport al industriei per ansamblu în PIB nu este cel pe care îl poate aduce la un potențial foarte ridicat.
Adică lucrurile, sînt convins, în următoarea perioadă, vor suporta îmbunătățiri, chiar dacă mediul de afaceri din această industrie are probleme, are nemulțumiri legate de fiscalitate, legate de taxe și impozite (nu mai spun de șocul pe care l-au simțit anul trecut cu TVA-ul) și are nevoie de predictibilitate. Un mare investitor de aici, de pe Litoral, îmi spune: „De la voi, de la guvernanți, vreau doar să mă lăsați în pace, anul ăsta”. Lăsat în pace însemnînd să nu mai îmi crești taxele și impozitele pe nespusă masă, pentru că atunci ai dereglat toată piața – ei deja au început să contracteze pentru sezonul estival și atunci să-i mai spună străinului sau românului, știți, te mai costă în plus, că mi-au crescut taxa, va fi nesustenabil. Așa că doar din dialog cu industria putem să extragem lucrurile care într-adevăr trebuie rezolvate și de care industria are nevoie, astfel încît să putem să fim performanți cu toții, să fie, pe de o parte, servicii de calitate oferite turiștilor și, pe de altă parte, prețurile să fie competitive.
Domnul ministru Darău a avut o declarație, să-i spun așa, controversată, apropo de evaziunea fiscală din turism. Chiar dacă a fost o măsură care a produs o distorsiune în piață (la Consiliul Concurenței s-ar putea să nu fie privită chiar atît de OK), introducerea voucherelor de vacanță a avut efecte pozitive: măcar a adus din economia neagră sau gri la alb o parte dintre investitorii din turism. Care e poziția ministerului în acest sens?
În ceea ce privește declarația domnului ministru Darău vizavi de evaziune, să știți că domnia sa a ieșit public și a explicat exact: nu a adus în nici un fel și nu a dorit să aducă atingere industriei sau să generalizeze. Cu siguranță, nu asta a dorit domnia sa și nu vrea să catalogheze în nici un fel industria asta și, repet, a explicat-o ulterior foarte clar, nu este nici un fel de dubiu în privința asta. În ceea ce privesc voucherele de vacanță, am participat la prezentarea unui studiu al celor de la ASE. Evident că beneficiul lor pentru industrie, cel real, cel alb, fiscalizat, este evident. În același timp, este și o componentă socială, pentru că foarte mulți dintre cei care au primit voucherele de vacanță și-au permis, după mult timp, să se ducă într-o destinație de vacanță, chiar dacă voucherul era foarte mic. Și anul ăsta ne dorim și știm că va trebui să avem aceste vouchere. S-au modificat puțin lucrurile, în sensul că nu mai obligăm să se contribuie cu încă 800 de lei. Asta pentru că era foarte greu de contabilizat.
S-a dovedit nefuncțional.
Da, și de asta am scos-o, am militat pentru asta și eu, și domnul ministru, și lucrurile sînt foarte clare. Și a mai scăzut, din păcate, și baremul pentru care se pot asigura aceste vouchere de vacanță, în funcție de bugetele celor care le au și s-a dus la 6.000 de lei net, astfel încît să se adreseze unui număr țintit de beneficiari, care, într-adevăr, au nevoie de un tip de protecție socială. Lucrurile nu se opresc aici, pentru că în dialogul și discuțiile cu industria, să știți că au și ei suficient de multe propuneri care nu ar costa cu nimic bugetul național, în speță, statul: ar putea, dintr-un procent mic pe care îl au la dispoziție, să poată să sponsorizeze și alte lucruri pe care pot să le facă, conform legii, să poată să-și asigure voucherele de vacanță pentru oamenii lor. Adică sînt lucruri pozitive care reies din dialogul cu industria, rămîne ca noi, guvernanții, să avem înțelepciunea să le și acceptăm și să le expunem în acte normative care să le permită celor din industrie să poată face aceste lucruri și pentru salariații din mediul antreprenorial.
Dacă-mi permiteți o sugestie pe această temă, o îmbunătățire a acestui sistem ar fi ca operatorii care intră în programul voucherelor de vacanță să dovedească progres de la un an la altul, adică din banii aceia suplimentari să se îmbunătățească condițiile de cazare.
Este foarte greu, pentru că eu nu pot ști dacă în hotelul ăsta în care ne aflăm acum posesorii acestor vouchere de vacanță vor veni. Poate nu le place plaja de aici, poate nu le place apa de aici și se duc la hotelul alăturat. Rolul unui antreprenor care se respectă și care nu stă doar în voucherele de vacanță… Să ne înțelegem, voucherele de vacanță sînt o gură de oxigen, dar nu sînt scopul în sine al unui antreprenor de turism. Așa că orice antreprenor responsabil (și am vizitat zilele astea cîteva locații extrem de interesante din punct de vedere al condițiilor pe care le oferă versus prețuri) și cei care într-adevăr iubesc turismul, vor să facă turism, au făcut un scop în viață de a face afaceri în turism, n-au nevoie de vouchere de vacanță, ci, pur și simplu, ei investesc în hoteluri, în bazele lor, astfel încît turiștii să se simtă bine și să revină și să promoveze mai departe locurile în care au stat.
Revenind un pic la promovarea țării și la incoming, un element foarte important este brand-ul. Ce se mai întîmplă cu brand-ul de țară al României? Am pus întrebarea asta miniștrilor anteriori și, la ultima discuție, mi s-a spus că urmează să se constituie un Consiliu de Brand, care va hotărî în ce fel se va promova România, sub ce umbrelă, dacă folosim tot frunza, dacă o să alegem altceva.
La această întrebare vă pot răspunde foarte simplu. Îmi place ca industria, unită sub umbrela unui OMD național, să declanșeze procedurile, împreună cu toți specialiștii din România și nu numai, astfel încît ei, de comun acord, și nu noi, politicienii, să ajungă la o concluzie și la un brand de țară. Pentru că nouă, politicienilor, ne-ar fi foarte ușor să influențăm într-o măsură sau alta discuțiile, negocierile, toți specialiștii, atunci cînd vom alege două, trei variante de brand de țară, dar consider că nu e fair play. Consider că cei din industrie, atunci cînd vor avea pîrghia necesară, să poată să hotărască soarta turismului românesc și sub posibilitatea de a avea un brand de țară.
Am avut surpriza neplăcută – și nu numai la ediția asta, ci și la edițiile anterioare – să constat că România nu a avut stand la Tîrgul de Turism de la Romexpo. Puteți să explicați de ce?
Este simplu: Tîrgul de Turism de la Romexpo este despre destinații turistice, este despre pachete de vacanță, este despre prezentarea unor OMD-uri sau asociații de promovare turistică. Am primit invitația din partea organizatorilor și le-am spus foarte clar: „Bun, eu vin cu un stand al ministerului, ca să ce…?”. Pentru că noi am participat la orice întîlnire, la orice discuție, acolo unde am fost invitați – am fost prezent și eu, am fost două zile la rînd; și domnul ministru, și directorii au fost acolo. Dar utilitatea efectivă a unui stand de prezentare turistică într-o zonă în care toată lumea vinde pachete de turism și își prezintă destinațiile turistice, din punctul meu de vedere, nu își avea rolul. Adică era industria care joacă acolo, era cererea și oferta. Noi sîntem reglementatorii, noi nu sîntem nici cu oferta, nici cu cererea de pachete turistice. Din cauza asta am considerat că nu are rost ca ministerul să aibă un stand și să se oprească turistul și să se uite la noi: “Păi, voi ce căutați aici? Voi oferiți vreo vacanță? Care e scopul vostru în cadrul unui tîrg de turism?”. Una este cînd ministerul – și nu sub sigla ministerului, sub sigla României – participă într-un tîrg internațional, unde, în standul României sînt oameni din industrie și agenții de promovare, și alta este Tîrgul de Turism din România, unde românii noștri și cu invitații din străinătate (că au fost suficient de multe standuri și din străinătate) fac schimb de pachete turistice, de destinații, de idei de vacanță și așa mai departe.
Din cauza asta am spus că nu este oportun să participăm, nu din altă cauză, și nici nu cred că va fi oportun să participăm în viitor cu un stand propriu al ministerului, care nu este doar Ministerul Turismului, este un minister mult mai amplu. Am fost la tîrgul pe care l-a organizat ANAT la Cluj, am fost la ediția anterioară la Romexpo, am fost la ediția asta, mă voi duce la fiecare tîrg de turism acolo unde vom fi invitați și vom discuta cu cei din industrie și vom încuraja românii care fac turism. E simplu.
În turism, lucrurile se schimbă foarte rapid, trebuie să fim tot timpul conectați la ce apare nou. Ce vă propuneți să faceți concret? Ce proiecte aveți, pe care le dezvoltați și la care lucrați în acest moment?
Avem cîteva proiecte la care eu și domnul ministru ținem foarte mult. V-am spus de fișa de cazare digitală. Obligatoriu, va trebui să avem cît mai repede acest instrument. Un alt instrument care lipsește României, dar este extrem de necesar, face referire la fondul de garantare în turism. La momentul ăsta, noi nu avem așa ceva și eu mi-l doresc, în baza a ceea ce am discutat cu foarte mulți din industrie și cu oameni care au știința industriei turismului, raportîndu-ne la studii de caz și exemple din Uniunea Europeană și, bineînțeles, la sugestia ANAT-ului (Asociația Națională a Agențiilor de Turism). Ne trebuie un fond de garantare în turism, care va fi o plasă de siguranță pentru turiști, în primul rînd, și bineînțeles că va proteja orice român care își va achiziționa un pachet turistic. Discuțiile au început deja, chiar pe 23 februarie, avem o discuție cu cei de la IMM-uri și cu cei de la ANAT, împreună cu specialiști de la noi. Ideile principale le avem, le știm, le-am spus, astfel încît să putem să creionăm documentele și actele normative care trebuiesc în privința implementării unui astfel de fond de garantare în turism pentru România. E un lucru care ne trebuie.
Alte lucruri esențiale, dincolo de tot ceea ce își dorește industria și nu e doar în puterea noastră a ministerului, referitor la modificările legislative privind taxe, impozite, finanțări și așa mai departe, proiectele pe care noi le-am pus în buget pentru a primi finanțare. De exemplu, împreună cu domnul ministru, încercăm să finanțăm – poate primim niște bani să putem finanța și noi ceea ce lipsește turismului din România (și asta e universal valabilă pentru orice destinație), acele locuri de agrement. Lipsesc foarte multe forme de agrement, astfel încît turistul să poată să petreacă cît mai mult timp liber în zonele respective – atunci ar crește și perioada pe care un turist alege să o petreacă într-o destinație turistică din România. E un lucru la care ținem și ne interesează foarte mult. Nu e emanația noastră, noi sîntem integratorii a tot ceea ce înseamnă industrie și specialiști din turism, în tot ceea ce facem.
De asemenea, turismul balneo. Turismul balneo este un trend în creștere în lume, în Europa, și îl sprijinim. Sînt documente, sînt acte normative, legislații în Parlamentul României, lucrurile se mișcă într-o direcție. Totul, repet, va prinde contur atunci cînd vom avea cifrele bugetare pe masă alocate ministerului și atunci voi putea spune mai multe lucruri în concret.
Un alt lucru extrem de important este promovarea. V-am spus că purtăm discuții și încercăm să identificăm modalități prin care România, ca destinație turistică, poate să fie mult mai vizibilă în lume, pentru că dacă nu reușim acest lucru, nu avem de unde să atragem turiști în România. Adică lucrurile, împreună cu echipa din departamentul de turism din minister, sînt într-o dinamică bună, zic eu.
Și pentru că sîntem pe Litoral, și aici vom discuta la întîlnirea pe care o vom organiza împreună cu Prefectura, cu industria și cu toți actorii statali și locali implicați, ne interesează un sezon turistic reușit, în care să solicităm din nou, dacă mai este cazul, și din partea noastră, autorităților, să fie extrem de ferme, foarte atente la tot ceea ce înseamnă trafic de droguri, la tot ceea ce înseamnă violență, pentru că, avînd în vedere amploarea pe care a luat-o turismul de festival și la cîte festivaluri vor fi anul ăsta pe litoralul Mării Negre, cîți turiști vor atrage, e clar că forțele de ordine trebuie să fie extrem de active, extrem de implicate, astfel încît să elimine traficul de droguri, violența de orice fel. România este cunoscută la momentul ăsta în Europa, și nu numai, ca o destinație extrem de sigură și ăsta e un atu, un lucru foarte bun pe care trebuie să-l fructificăm.
Deci, un alt aspect extrem de important pentru industrie, eu, ca responsabil din minister, îmi doresc ca toate organele de control din România, care vor acționa pe Litoral, pentru că va fi un număr mare de turiști, să facă, pe cît posibil, în primul rînd, informare și prevenție, ulterior, control și sancțiune. Dar asta ține și de agenții economici, de antreprenorii din turism, să înțeleagă că trebuie să fie responsabili cu turistul, să ofere produse de calitate, în parametrii normali, astfel încît să nu mai avem spectacole televizate, așa cum sîntem obișnuiți vara, cînd ni se arată fel de fel de alimente alterate și pericol imens pentru sănătatea turiștilor.
Lucrurile astea putem să le facem doar discutîndu-le într-o echipă omogenă, la nivel instituțional, să informăm industria, să știe așteptările noastre, să știe cum vom acționa și să fie conștienți că, dacă nu își respectă turistul și își bat joc de el, instituțiile statului nu ar trebui să aibă nici un fel de toleranță. Viața este grea, românii își permit din ce în ce mai greu, se pare, vacanțe; foarte mulți sînt speriați de abundența asta de știri negative și se gîndesc mai puțin la vacanță și mai mult la traiul de zi cu zi. România trebuie să iasă din bucla asta și românii au nevoie de relaxare, au nevoie de o vacanță, ori atunci cînd vine să petreacă cîteva zile pe litoralul Mării Negre, să aibă și experiențe negative, e prea de tot. Ori lucrul ăsta nu trebuie tolerat de nimeni din statul român care are atribuțiuni în control, în ceea ce privește nu doar litoralul românesc, ci toate destinațiile de turism din România.
Mai am o mulțime de întrebări, dar le lăsăm pentru o dată viitoare. În final, v-aș întreba în ce măsură putem face ca turismul să devină domeniu prioritar al economiei și să i se acorde importanța pe care o are. Ați spus că avem potențial, și cu toții știm asta, dar cum îl fructificăm? Îl fructificăm din momentul în care în guvern se va înțelege lucrul acesta, că trebuie să fie un domeniu prioritar în economia națională.
N-aș vrea să intru în zona politică, dar vreau să vă spun că la nivelul partidului pe care îl reprezint a început să se înțeleagă foarte bine lucrul ăsta, pentru că avem exemple elocvente unde lucrurile se petrec și se petrec pozitiv în zona turismului. Cred, cu siguranță, că după ce vom depăși perioada votării bugetului, unul dintre subiectele extrem de importante pe care politicienii vor trebui să-l așeze pe masă este industria turismului și faptul că noi am început să conștientizăm cît este de importantă și care sînt beneficiile pe care le poate aduce pentru România sănătoasă, lucrurile vor merge într-o zonă foarte bună.
Știți cum e? Ne bucurăm atunci cînd, în localitatea X, un antreprenor deschide o fabrică și două sute de locuri de muncă: da, e o știre națională, toată lumea e foarte mulțumită și fericită. Dar nu conștientizăm cîte locuri de muncă sînt în industria asta a turismului, care sînt cifrele reale pe care le generează la bugetul statului și cîte beneficii pot aduce României, doar fiind foarte puțin susținuți, pentru că investitorii au nevoie de niște reglementări simple, clare. Și, mai mult decît atît, își doresc să fie ascultați. Ori eu asta fac, particip la orice întîlnire, cu orice formă asociativă și neasociativă, pentru că tot ceea ce îmi spun transmit mai departe politicienilor și guvernului, astfel încît lucrurile să se întîmple. Pentru că asta îmi doresc, să avem un turism de calitate în România.
(articol publicat pe catavencii.ro)
Be the first to comment