Din port urcăm spre Akershus, fortăreaţa poziţionată strategic pe colina care domină golful Pipervika şi împrejurimile. Vă vine să credeţi că autostrada E18 Stockholm-Kristiansand traversează subteran zona de maxim interes din Oslo, prin tunelul construit sub Akershus la cîteva zeci de metri de mare? La ei s-a putut fără Casa Popoului în loc de Mînăstirea Văcăreşti – la noi, autostradă pe sub oraş au doar şobolanii.
Oraşul Tigrilor
Incinta castelului Akershus. Construit pe la 1300 de către Håkon al V-lea, primul rege care şi-a stabilit reşedinţa în Oslo. Sediul Ministerului Apărării norvegian, al Colegiului Superior de Apărare şi complex muzeal (printre altele găzduieşte Muzeul Rezistenţei şi Muzeul Forţelor Armate). Acces liber, dar sub pază 24/7: pe aleile din interior te întîlneşti cu soldaţi în costume de paradă, care se deplasează solemn spre schimbul gărzii.
De pe meterezele fortăreţei ai vedere de sus peste oraş, port, insulele din apropiere. Şi, de la aproximativ acelaşi nivel, spre pasagerii de pe ultima punte a unui transatlantic cu zece etaje, ancorat dincolo de strada aflată 50 de metri mai jos, în rada portului Oslo Havn. Tunurile cetăţii, încă pe poziţie. Nu mai sînt funcţionale de foarte multă vreme, dar ai risca să te întorci în timp vreo două-trei sute de ani pe vasele care asediau oraşul să le încerci ghiuleaua?
Ieşim din cetate, trecem pe lîngă Muzeul de Artă Contemporană şi Muzeul Arhitecturii, apoi strada care vine dinspre Primărie, Rådhusgata, curge spre portul Bjørvika şi spre Operahuset. O clădire construită şi premiată recent, un feribot eşuat la mal care rupe peisajul şi atrage toate privirile. De aici, pînă la gara centrală a oraşului, Oslo Sentralstasjon, mai sînt doar doi paşi şi cîteva poze. În piaţa din faţa gării, lîngă tigrul imens din bronz, care îţi reaminteşte că ai citit pe undeva că Oslo este şi Tigerstaden, Oraşul Tigrilor…
Seara cade repede în Nord
Soarele la asfinţit. Ne întoarcem spre casa lui Ross pe Karl Johans Gata, bulevardul central acoperit cu macadam, care leagă gara de Palatul Regal (acolo unde madam Udrea l-a numit pe regele Harald al V-lea preşedinte al Norvegiei). Axa pe care sînt amplasate aproape toate edificiile importante din Oslo, majoritatea ridicate în secolul XIX: Domkirken – Catedrala, Stortinget – Parlamentul, Universitetet – Universitatea, Nationaltheatret – Teatrul Naţional, Slottet – Palatul Regal. În lumina stinsă a amurgului toate par mai mari, mai misterioase, relevînd o maiestuozitate proprie construcţiilor nordice, întîlnită în liniile arhitecturale ale tuturor capitalelor scandinave.
Ajungem. În living, o societate foarte diversă, fumată bine, reprezentativă pentru un oraş în care din jumătate de milion de locuitori, un sfert sînt imigranţi: un caraibean, un grec, un englez, un chilian, doi francezi. Şi trei români, care dau pe gît cocktailul grecului (barman 20 de ani pe plajele elene, actualmente scriitor de carte despre băuturi sponsorizată de B*cardi) şi o şterg rapid la culcare. Mîine, la prima oră, începe o nouă aventură nashpaturiztă.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 5/893 din 4 februarie 2009)
Be the first to comment