Cele mai frecvente ieșiri din Crișan cu șalupa plină de turiștiau destinația Letea. Croaziera pe canalele din inima Deltei se oprește în satul de pescari cu ulițe de nisip și case acoperite cu stuf la ale cărui pontoane se face transferul din barcă în căruța cu roți de Dacia 1300, pentru un safari de doi cai-putere în Pădurea Letea, rezervație strict protejată, unde nu-i permis să atingi absolut nimic. Nici copacii prăbușiți boltă deasupra potecii, nici vegetația crescută alandala, nici bătrînul stejar aclimatizat la solul nisipos-mlăștinos al grindului, decanul de vîrstă și vedeta pădurii. Singurele chestii care mișcă în peisajul ăsta de natură moartă, dar încă vie, sînt roiurile de țînțari agresivi, cărora tocmai li s-a livrat dejunul (micile bestii te terorizează non-stop, pe tot parcursul drumului forestier), și celebrii cai sălbatici care pot fi urmăriți doar de la distanță, de la liziera pădurii, prin binoclu sau cu obiectivul camerei foto/video. Verii lor, priponiți între hulube, îi invidiază, cu priviri resemnate.
Zdruncinata plimbare cu căruța a făcut loc în stomac mesei de prînz. Returul în sat arestație finală la tanti Viorica, pensiunea familială punct gastronomic local la care se mănîncă după meniu fix, o gospodărie tradițională din lemn, chirpici și stuf vopsită albastru, cu mese în curte, sub umbrar, și poartă permanent deschisă. Vizitatorii hămesiți intră în ograda largă, colorată de ghivecele cu flori, și trag cu ochiul nerăbdători, după gard, la ceaunele bucătăriei de vară open space în care clocotește borșul de pește ce va ajunge pe masă servit separat – dedesubt, farfuria adîncă umplută cu supă de polonicul din castron, deasupra, farfuria plată în care alegi conținut de pe tava cu peștele tolănit lîngă cartofii fierți. Felul ăsta compus din două feluri se mănîncă, cică, după un ritual aparte: mai întîi carnea, dezosată cu degetele și întinsă prin sosul gros, aproape pastă, de smîntînă cu mujdei, și abia apoi zeama asortată cu un ardei iute (și, opțional, oțet, ca pentru ciorba de burtă a mahmurului). După ce ți-ai lins degetele și farfuriile, urmează mămăliga cu bucăți de crap/somn prăjit stropite cu lămîie, gogoșelele desertului și vinul alb de Sarica Niculițel care închide masa copioasă cu rețete clasice de Deltă, pentru oaspeți simandicoși.
După cele cîteva ore de program turistic la Letea, totul pare roz – viața la țară ca-n literatura bucolică și visurile vacanțelor rurale, varianta de Deltă. Din goana șalupei, înapoi spre Crișan, în moleșeala plăcută a siestei cu rîgîituri de usturoi, nu se văd însă problemele localnicilor, lipsa din ce în ce mai acută a peștelui fugărit de motoarele mari ale bărcilor în plasele monofilament ale braconierilor, poluarea flotei rapide, dispariția speciilor de plante, pești, păsări (nu mai insist, găsiți amănunte în articolele colegului Mălin Mușatescu, fost guvernator ARBDD).
Și acum urmează ceva neplăcut, concluzia tristă a sejurului în Deltă: vinovat de distrugerea ecosistemului ești chiar tu, cel care vine des aici, îngroșînd rîndurile unui turism de masă foarte nociv pentru o rezervație naturală. Echilibrul număr de turiști – mediu sănătos este foarte greu de găsit. Poate că soluția ar fi un turism cu adevărat responsabil, strict controlat de ARBDD: număr limitat de vizite, rezervări și liste de așteptare, compensarea pierderilor de volum prin prețuri mai mari pe cap de turist. Asta e, dacă vrei să vezi un loc unic, să urci Everestul, costă. Altfel, proporțiile dezastrului cresc (nici pandemia nu ajută, dimpotrivă, a umplut Delta cu foștii călători de Grecia și Turcia) și peste cîțiva ani, nu foarte mulți, o să plîngem amar și degeaba. Să ne uităm doar la ce se întîmplă în alte arii naturale (care ar trebui) protejate, invadate de turistul sălbatic – de exemplu, Bucegi. Din fericire, n-au apărut încă la vînzare SUV-urile amfibii. Imaginați-vă cam cîți nuferi și-ar pune la pălărie cocalarul care se urcă pe Babele pentru un selfie, dac-ar putea ajunge cu un 4×4 pe canalele Deltei.
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/470 din 19 august 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment