Locul: La granița imaginară dintre masivele Pietrosul Bistriței și Rarău-Giumalău, pe o insulă artificială de pe cursul întortocheat al Bistriței prin Cheile Zugrenilor, la vreo 18 km în aval de Vatra Dornei, există de multă vreme o cabană. Da, tot Zugreni se cheamă și se ajunge la ea dacă te încumeți să te dai huța cu mașina pe un podeț din lemn fascinant de șubred.
Căi de acces: DN 17B. Adică, în traducere, Drumul Neasfaltat 17B, o fostă șosea îngropată în liga județeană, la categoria ulițe bune, de țară. Dacă vrei să vii aici dinspre Poiana Largului – Broșteni, zic să te mai gîndești o dată. Și poate o iei, totuși, peste munte, pe un drum autentic, neporeclit național: TransRarău, Pojorîta-Chiril.
Dotări: Odată cu renovarea cabanei, pe lîngă vechea clădire a apărut un minicomplex modern: motel, camping, restaurant, mese de biliard, saună, masaj, fitness, balansoar, zonă de grătar, parcare. Dintre toate dotările astea, pe noi, cei cinci oameni care urcam în după-amiaza aia de vineri în Giumalău, ne interesau doar parcarea, în care am lăsat pentru două nopți mașina, și restaurantul,…
Prețuri: …în care am mîncat cîte o ciorbă foarte bună (10 lei, zeama de vită; 3 lei, smîntîna), înainte de intrarea în traseu. Dacă ne-am fi porcit la mai mult de o ciorbă, erau mari șanse să rămînem peste noapte la Zugreni (o cameră dublă, în cabană, la două stele, costă 80 de lei, în motel, la trei stele, 120 de lei).
Ambianță: De salon de nuntă de cartier în pădure. Cel puțin, în restaurant, singurul loc vizitat, asta a fost impresia: din natură intri direct într-un spațiu decorat cam pretențios, neasortat cu atmosfera montană, ca să nu zic de-a dreptul kitsch (parchet laminat, sfeșnice, perdele și draperii somptuoase, ceas electric de perete ornat Ludovic Chenz, lustre-felinar, bar placat cu piatră stilizată). Dar, cînd ți-e foame, ești dispus la unele concesii; contează mai puțin detaliile de ordin estetic, alte simțuri primează. Așa că, la plecare, pentru că gustul ne-a convins, am lansat o rezervare de ciorbe rădăuțene și pentru duminică, la coborîre. Apropo, n-a fost nevoie să cerem meniul: e postat pe perete, în fotografiile farfuriilor pline cu specialitățile locului. De la tochitură moldovenească, păstrăvi din Bistrița la grătar și hribi de Rarău cu usturoi la paste carbonara, valdostana și salată bulgărească.
(articol publicat în Cațavencii nr. 26/206 din 1 iulie 2015)
Be the first to comment