Locul: Cum pleci de la Rolling Stone, hostelul brașovean din episodul precedent, pe partea cealaltă a Pieței Unirii, o să dai de Democrației, o stradă în pantă care urcă ușor printre case vechi și viluțe cochete. În șirul de clădiri de pe partea dreaptă, sub balconul de la primul etaj al unui bloculeț P+2, o să vezi o casetă publicitară pe care scrie mare cu verde Hostel. Aplauze, tocmai ai ajuns la Liberty Villa Hostel.
Prețurile: 35 de lei (8 euro) patul în Boys Room, dormitorul rezervat strict băieților (mai există unul exclusiv pentru fete, un altul mixt și o dublă pentru cupluri). Cereale, gem, ceai sub forma unui mic dejun subțire inclus în preț. Wi-Fi gratis – o utilitate care, practic, nu mai trebuie menționată, o dotare standard a oricărui hostel.
Oamenii: Cînd am intrat pe ușă, tipa de la biroul-ghișeu din lemn masiv amplasat în holul-recepție, era plecată momentan: m-a întîmpinat un bătrîn care, părăsind televizorul din sufrageria alăturată, mi-a zis să aștept pînă revine. Colocatarii, colegul de cameră Thomas din Lille, un IT-ist francez plecat în excursie pe ruta Sofia-București-Chișinău-Brașov-Cluj, tasta preocupat pe un laptop la masa din bucătărie, singura ocupantă a Girls Room, Marilena, o olteancă tăcută și misterioasă venită într-o scurtă vacanță la Brașov, bîntuia ca o fantomă pe traseul dormitor-bucătărie. La plecare, am cunoscut-o și pe Cristina, patroana care mai face pe recepționera, din cînd în cînd, și pe cîinele ei, Lord. Care, probabil, mai face și pe paznicul, din cînd în cînd.
Ambianța: În ton cu zona foarte liniștită în care se află, Liberty Villa nu-i un hostel pentru hiperactivii amatori de petreceri pînă-n zori: are, așa, un aer de pensiune de familie în care lumea se retrage la munte doar ca să mediteze și să numere frunze. Pare un mediu perfect pentru melancolicii și contemplativii căzuți în transă la punctele turistice de belvedere: din balconul dormitorului ai vedere directă la Tîmpa, de pe terasa bucătăriei, la cartierele de case construite în amfiteatru pe dealurile din jur, la periferia nord-vestică a orașului. Poate că ăsta e motivul pentru care, în seara aia, în bucătărie, Marilena, ieșind din silenzio stampa, o luase la vale spre niște discuții cu subiecte extrem de filozofice și, pentru că Thomas i-o tăiase foarte scurt că are de lucru, mă găsise pe mine de client pentru un fel de ședințe psihologice foarte complexe. Și interminabile. Pe care, pentru a le face mai suportabile, le-am mixat cu niște beri cumpărate, în pauzele dintre sesiuni, de la non-stop-ul din piață.
(articol publicat în Cațavencii nr. 15/195 din 15 aprilie 2015)
Be the first to comment