Probabil că fiecare dintre noi are un clasament al locurilor în care, cîteodată, își dorește să se fi mutat, indiferent că e vorba de o insulă pustie, atunci cînd stă blocat în trafic, sau de o cabană montană, în zilele în care canicula topește orașul. Dacă pentru topurile anterioare am selectat locuri în care am ajuns ca turist, la varianta mondială non-europeană a ediției de săptămîna asta am avut de ales dintr-o listă de localități în care s-au mutat prieteni sau rude și în care, la un moment dat, am avut și eu fantezia să locuiesc pentru o perioadă de timp. Observați, vă rog, că n-am folosit termenul emigrez. Încă.
Kathmandu, Nepal. Din păcate, Kathmandu e o destinație care acum, după cutremur, iese complet din discuție, chiar și pentru voluntarii care ar dori să dea o mînă de ajutor, dar n-ar face decît să-i încurce pe salvatorii profesioniști care caută încă supraviețuitori printre dărîmături. Dacă vrei să ajuți, donează ceva sau vizitează-l după încheierea operațiunilor umanitare și refacerea cît de cît a infrastructurii: turismul e cea mai importantă industrie a economiei nepaleze, iar banii turiștilor pot contribui la reconstrucția mai rapidă a zonei.
Ideea de a ne muta (noi, cei trei cei mai buni prieteni) în Nepal am avut-o brusc, acum vreo cîțiva ani, instigați de Theo, un amic olandez ghid de turism și budist de circumstanță, care a trăit o vreme în Kathmandu. Am și plecat în Nepal. Imaginar, pentru cîteva ore, într-o noapte furtunoasă, împreună cu Eusebiu, Cătălin și foarte multe beri.
Auckland, Noua Zeelandă. Pentru poziția asta a topului vinovat e Cristi, fost coleg de clasă în gimnaziu, rezident de vreo 15 ani în Auckland, care m-a înnebunit cu poveștile lui despre paradisul turistic neo-zeelandez (Man, peisajul are culori ireale: cîmpii verzi și cer albastru ca acolo n-am văzut pe nicăieri în lume!), atunci cînd ne-am întîlnit la un pahar de vorbă, la ultima lui excursie acasă. Din orașul ăsta port la două imensități de apă, Marea Tasmaniei și Oceanul Pacific, poreclit City of Sails (unul din trei localnici are cel puțin o barcă parcată în fața casei, iar placa de surf e la fel de comună pe stradă ca skateboard-ul de pe la noi), poți oricînd să dai o fugă în week-end pentru o plimbare prin Middle-earth. Aka Matamata, locația de filmare a satului hobbiților din Lord of the Rings.
Naicam, Saskatchewan, Canada. Dacă mi-aș fi dorit vreodată o viață de fermier sau pădurar canadian, probabil că Naicam ar fi fost locul ideal. Cel mai în măsură să pledeze pentru această micuță comunitate rurală liniștită, obsedată de cultul familiei, ar fi văr-meu George, care a locuit cîțiva ani acolo, pînă să se mute la oraș, în London, Ontario. Cînd au ajuns – el, nevasta și copilul – în Naicam, a fost eveniment de știre cu poză în ziarul local: populația orășelului tocmai crescuse cu aproape 0,5%. De la 690 la 693 de locuitori. Au primit imediat de la firmă (pardon, fermă) o căsoaie cu mansardă, pivniță și peluză uriașă, cît un teren de fotbal, și o camionetă cu motor de 6 l care consuma aproape un rezervor la suta de mile. Fără mașină în Naicam ești pierdut; distanțele dintre proprietăți fac imposibile orice fel de întîlniri pedestre pentru vreo plimbare de seară pe corso. Dar există și avantaje ale acestei situații, față de România: vecinul de palier care îți găurește urechile cu bormașina, duminica, și baba de la parter care bate în fiecare seară cu furculița în calorifer se manifestă sonor cîțiva kilometri (mă rog, mile) mai încolo.
(articol publicat în Cațavencii nr. 21/201 din 27 mai 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment