Data trecută a transmis în direct de lîngă covorul roşu de la Hollywood, proaspăt strîns sul după ceremonia Oscar-urilor; săptămîna asta, amintindu-şi cu nostalgie de cei patru ani de rezidenţă irlandeză, corespondentului nostru nord-american i s-a făcut dor de parada de St. Patrick’s Day. Pe care a găsit-o în apropiere, la Boston. George, ai legătura.
Dormit la Holiday Inn în Braintree, la 24 km de Boston; plecat dimineaţă devreme; găsit loc de parcare gratis, la 25 de minute de mers pe jos de km 0 al paradei. Stop. Noroc că am văzut Teroare în Boston de vreo cinci ori şi Departed de vreo trei ori: n-a mai fost nevoie de hartă ca să mă orientez prin mulţimea verde de irlandezi-americani sau de irlandezi de-o zi, ca şi mine (e drept, eu o adăugam celorlalte vreo 1.500 trăite în Dublin).
Toate paradele Sfîntului Petrică cel verde, oriunde ar fi organizate, sînt asemănătoare (automobile de epocă, care alegorice cu orchestră pe platformă, personaje trăsnite cu frunză de trifoi la pălărie), doar cu mici diferenţe de la an la an: anul ăsta berea e mai diluată / mai verde decît anul trecut sau anul trecut a fost mai frig / mai cald decît anul ăsta.
Pînă şi soarele a fost irlandez pe 17 martie: a doua zi a refuzat să iasă din nori. Probabil, din motive de hangover. Noi ne-am vînturat mahmureala la etajul autobuzului Boston Old Town Trolley Tour (40 dolari de persoană), într-un tur hop-on/hop-off cu destule hopuri (18) şi şoferi/ghizi amabili şi plini de informaţii – pentru un dolar în şapcă primeai şi nişte glume. Bune. Am ajuns pe la Fenway Park, faimosul stadion al echipei de baseball Red Sox, în Cartierul Istoric, la Harvard, Marketplace, Antique Row, Massachusetts Institute of Technology. Şi bineînţeles, la celebrul Cheers Restaurant al serialului TV omonim, pe care localnicii au decis să-l cloneze, construindu-i o replică în apropiere de Quincy Market, unde se mănîncă ieftin, bun şi pe toate gusturile. Un adevărat punct de atracţie pentru turiştii pofticioşi care testează toate poziţiile din meniu, de la supa de vegetale la cea de lobster şi de la cîine-fierbinte la rib-eye.
GEORGE JIGLĂU-GHERGHE
(articol publicat în Cațavencii nr. 11/38 din 21 martie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment