Muntele (care ne-a) vrăjit: Retezat

Refugiul Salvamont Bucura, Retezat. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Refugiul Salvamont Bucura, Retezat. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Din drumul Petroşani – Haţeg, faci stînga în Ohaba de sub piatră şi, trecînd prin Sălaşu de Jos, Sălaşu de Sus, Nucşoara şi Cîrnic, ajungi la cabana Pietrele. Ce să cauţi acolo? Păi, de aici, dinspre nord, ţi-ai propus să ataci masivul Retezat pe frontul Retezat-Bucura-Peleaga, într-o campanie de rememorare a aplicaţiilor cazone.

Lîngă mine, pe drumul de costişă ce duce-n Retezat, transpiră cu rucsacul în spate amicul Cătălin (botanistul expediţiei – specialist în genţiane, narcise şi alte buruieni), singurul temerar care a răspuns la apelul proiectului de reconstituire a marşurilor din armată. El – fost paraşutist, eu – fost artilerist, dar amîndoi cu ascendent în zodia vînătorilor de munte.

Începem campania dormind peste noapte la Pietrele, în mansarda refugiului lui Mihai (un prieten al călătoriei din Sălaşu de Sus). Refugiu vecin cu Cabana Pietrele, care e, de fapt, un complex inundat de vegetaţie cu vreo zece căsuţe şi vile din lemn, pe malul unui pîrîu rapid de munte.

La cantina-bar, preţuri normale spre mici (ceai 1 leu, cafea 3 lei, bere 4 lei, ciorbă 5 lei, omleta cu brînză 4 lei). Cazarea e doar 20 lei, cu două ore de curent electric inclus (seara), ca pe vremea ailaltă. Dar la ce ţi-ar trebui? Să încarci mobilul? Zero semnal. Muzică? Liniştea de aici e de excepţie: merită înregistrată, s-o pui din cînd în cînd la cîte-un chef. Lumină? Dar lumînarea ce are? Atmosfera de bivuac astfel creată e unică…

Jurnal de campanie, prima zi: Pietrele – Retezat – Bucura

E 6 dimineaţa şi sîntem deja în traseu. Cu ochii pe triunghiul albastru care ne călăuzeşte spre vîrful Retezat via lacul Stînişoara. Urcăm în Şaua Retezatului pe o porţiune îngheţată de vreo 50m, cu topping de zăpadă pregătită de avalanşă. Zece minute pînă ajungi sus, păşind ca pe ouă, îţi faci sute de cruci cu limba în gură: dacă ai greşit un pas, ajungi cu numele direct într-un chenar negru.

Pauză de masă pe vîrf, la 2485m. Plus o scurtă sesiune de comunicare, profitînd de semnalul care vine în valuri din toate părţile.

Pe creastă spre Bucura (2433m). Vremea e perfectă, peisajul impresionant: ne plimbăm agale pe marginea căldării cu pereţi de zăpadă şi lacuri pe fund, apoi coborîm către Bucura şi celelalte fete glaciare (Florica, Viorica, Ana). Vom înnopta la refugiul Salvamont de pe malul Bucurei, în vastele apartamente de pe priciul de la etajul doi, cu spaţiu pentru opt saci de dormit. Supa la primus, gura de palincă, fermoarul la sac.

Jurnal de campanie, a doua zi: Bucura – Peleaga – Pietrele

Toaleta de dimineaţă. Dacă nu te mişti rapid, îţi cad degetele amorţite în apa cu sloiuri de gheaţă care se scurge în lac.(cerul căzut în apa lacului) De aici am putea face o excursie pînă în centrul rezervaţiei, în inima Parcului Naţional Retezat – Rezervaţie a Biosferei, după cum scrie pe panoul de lîngă refugiu, dar îţi trebuie aprobare să intri. Acolo nu numai că nu ai voie să tai lemne sau să faci foc, dar nici măcar să atingi ceva din ceea ce vezi. Vegetaţia moartă, copacii căzuţi trebuie să putrezească in situ, fără cruce sau crematoriu. Măsurile astea draconice au dat rezultat: Retezatul e clar cel mai curat dintre munţii noştri. Am găsit doar un pachet de ţigări şi două baterii (evident goale), pe care le-am colectat pentru recycle bin-ul din Haţeg.

Alegem să mergem în sens invers şi urcăm Peleaga (2509m), pe marcaj cruce galbenă. După Custura Bucurei ne întîlnim cu nişte marmote: ciocolata nu se vede însă nicăieri. Dăm să coborîm din Curmătura Bucurei pe bandă albastră spre Pietrele. Un perete de zăpadă blochează traseul şi ne obligă la o căţărare spectaculoasă pe marginea ravenei. Zăpada are crusta tare, dar dacă te înfigi hotărît, intri în ea pînă la brîu ca Greuceanu.

De la lacul Pietrele traversăm un labirint de jnepeniş, facem yamakasi din stîncă în stîncă pînă la cabana Genţiana şi, în fine, ajungem întregi înapoi la Pietrele. E 5.00 p.m. şi mai sînt de călcat încă vreo zece kilometri sănătoşi pînă la asfalt. Cu escală la birtul de la intrarea în Nucşoara, pentru berea de final de tură.

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 24/963 din 16 iunie 2010)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.