Dacă sînt în redacție și trebuie să se întîmple, în scurt timp, o întîlnire cu prieteni sau vreo ședință de bere cu colegi sau colaboratori, locul pe care îl propun instant interlocutorilor e cafeneaua lui George Mihăiță de la (fosta) Coada Calului. În primul rînd, prezintă avantajul că e aproape, la maximum două minute de automatul nostru de cafea: coborîm șase etaje, facem dreapta la ieșire, traversăm străduța care duce la Biserica Rusă – Toma Caragiu (Ce putea fi pe strada cu numele maestrului? Aprozar? Frizerie?), și, gata, am ajuns la Club Café Jos Pălăria. Vii cu metroul? Odată ieșit din pasajul de la Universitate pe la Muzeu, ții trotuarul de lîngă gardul viitoarei parcări subterane și, după colț, te așteptăm noi. Dacă mai avem de vorbit ceva la telefon și nu sîntem deja înăuntru.
Imediat după intrare, urci scara care începe din ușă pe deasupra barului, calci podeaua din lemn care scîrțîie sub picioare ca scîndura scenei, și-ți cauți o masă la etaj, într-una din încăperile micuțe, ca de garderobă a teatrului. Lume tînără, ambianță boemă: Jos Pălăria e foaierul în care se ține aproape tot timpul un colocviu cu studenții de la Universitate, aflați la o cafea între două cursuri. Înghesuit, dar intim, deși actorii din tablourile cu autograf sau fotografiile-instantaneu din piese de teatru (cu dedicație specială pentru colegul Mihăiță) ți se cam uită peste umăr, în pahar și farfurie.
Să aruncăm și noi o privire în caietul-program, curioși să vedem ce consumă actorii între două acte. Ceva subțire, de fugă: o distribuție largă de sandvișuri (14 – 25 lei) și salate (19 – 30 lei), vreo șase feluri de paste, plus deserturi (plăcintă cu mere, prăjituri cu fructe, profiterol, înghețată), limonadă, ceai, bere, cocktail-uri. Ultima dată, așteptînd o prietenă, am ales o piesă scurtă, mai mult o scenetă: sandviș cu pui (pîine neagră, ardei gras copt, piept de pui la grătar, salată verde – 16,50 lei) în deschidere și Carlsberg (7 lei) pînă la căderea cortinei.
Dacă l-ai ratat la ultima intrare în scenă, trebuie să cobori după chelner pînă la bar. Totuși, are circumstanțe atenuante că nu e mai des prin zonă: rolul de a duce tava, urcînd și coborînd scara de sute de ori pe zi, nu e chiar atît de ușor… Vechea replică mă duc să dau un telefon se potrivește la fix aici: toaleta e cît o cabină telefonică. Plus că trebuie să fii atent cînd se eliberează și, cînd ești nevorbit de multă vreme, te trezești rugîndu-te ca cel dinăuntru să nu aibă o convorbire lungă, internațională.
Chiar dacă nu sînteți studenți, actori, regizori sau jurnaliști, vă veți simți bine în Jos Pălăria. E locul ideal de încheiat o seară memorabilă, perfect pentru discuția de după. De după piesa de teatru, filmul de cinematecă sau orice alt eveniment artistic savurat în doi.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 45/984 din 10 noiembrie 2010)
Be the first to comment