Ana Liliana Ionescu, slătineanca emigrată în 2002 în Tenerife, este unul dintre cei peste 4.200 de români rezidenți în Canare. O româncă inimoasă implicată în comunitate, foarte activă civic, care ne-a căutat la hotelul din Costa Adeje la care eram cazați și a acceptat o discuție sinceră despre viața românilor din Tenerife.
Cu ce vă ocupați aici, mai exact?
Sînt antrenor pentru o viață plină, am înființat o asociație care ajută femeile să fie mai libere, să creadă în ele, să devină mai puternice (da, facem și cursuri de autoapărare): Edificando Sueños. Por la Igualdad, Equidad y el Desarollo de Ser Humano. Am fost șase ani vicepreședintele asociației de români, am pus bazele comunității noastre de aici – am foarte multe contacte, de la biserică pînă la spălători de parbrize sau prostituate. Lucrăm mult cu autoritățile, intermediem întîlniri cu politicienii locali, dăm informații celor interesați, sîntem aproape de oameni, încercăm să îmbunătățim imaginea românilor. Avem experiență pe partea socială, pe voluntariat: noi trebuie să facem lucrurile, nu să așteptăm să le facă Guvernul pentru noi. Am preluat grupul folcloric, am organizat Ziua României la Primărie, am fost cu iile la Parlamentul local. Am cîntat pentru prima oară în toate insulele, anul trecut, la radio, colinde românești. Am făcut parada costumelor populare românești, în iunie, într-o sală a Primăriei din Arona, avem intrare să cîntăm și la guvernul local. Fac parte din consiliul de egalitate de la Primăria din Adeje, chiar am luat un premiu acum cîteva zile, și sînt foarte mîndră că pot fi reprezentantul comunității.
Ce muncesc românii din Tenerife?
Cei mai mulți lucrează în hotelărie, în fiecare hotel găsești români. La cel mai bun restaurant din Costa Adeje, Limoncello, la care intri numai cu rezervare, sînt niște compatrioți din Oradea. Avem români care lucrează în imobiliare, în agricultură, în construcții, în medicină – prima clinică de stomatologie deschisă de un român e în Fañabe, care ține de Adeje. Avem și preot (fac parte și din consiliul parohial). Ne-am dezvoltat ca o comunitate responsabilă, sîntem respectați și avem oferte de muncă. Cei care vin la furat sînt puțini, în timpul carnavalului, dar Poliția știe tot și n-are treabă cu tine dacă nu faci ceva. Eu n-am avut probleme niciodată; la început am fost internă, am avut grijă de o casă în La Orotava (acolo am văzut pentru prima dată oameni cu bani). Au fost români care au vîndut droguri, bordelul e plin de fete care zic că nu sînt exploatate. Primarul de-aici, un om nemaipomenit, cu o experiență de 35 de ani în funcție și o viziune fantastică, m-a întrebat: „Liliana, ce facem cu hoții?”. Păi, ce să faceți, schimbați amenda, e doar 300 de euro.
Care e atitudinea localnicilor față de români?
Românii sezonieri, cei cu afaceri în țară care își iau apartament pe-aici și stau șase luni, se plîng că localnicii sînt rasiști. Dacă tu nu te integrezi și nu stai cu ei, cum poți să vezi lucrurile astea? Nici cu noi, românii stabiliți aici, nu vor să intre în vorbă. La nivelul ăla s-a ajuns, mă uit de sus, că eu am Mercedes, stau doar cu doctori, doar cu intelectuali. Asta ține de mentalitatea românului: nu mai vorbesc între ei, apar conflicte, de asta am încercat prin diferite activități să arătăm că ne putem înțelege, că, uniți, putem să ne integrăm. Sînt multe frustrări între români. Eu n-am avut niciodată, nici cu acte, nici fără acte, frustrarea asta că sînt româncă. Nici fetele mele n-o au (cea mare studiază, în Madrid, Istoria Artei, e anul III, cea mică are 14 ani), cu drag vorbesc că sînt românce și nu le e rușine de asta.
Cu turiștii români pe insulă vă întîlniți?
Da, îmi face mare plăcere să-i întîlnesc. Vin mulți români în vîrstă din Germania, sînt rezidenți aici în perioada octombrie-mai, au apartamentele lor. Vin și cumpără cu cash, cam 300.000 de euro apartamentul.
Cum vă informați despre ce se întîmplă în România?
De pe Facebook, n-am posturi românești pe televizor. Pe fete le-am învățat românește (au fost și la cursurile de limbă care, la absolvire, eliberează atestat de la Guvernul României), participă la activitățile asociației.
Ce vă lipsește cel mai mult din țară? Mulți spun că, după rude și prieteni, mîncarea.
Avem două magazine cu produse românești, nu mai cărăm de-acasă mici, slănină și alte alea. Găsim tot ce vrem: salamuri, brînză, sucuri, ciocolată Rom, turtă dulce… toate au etichete traduse și vin de la Peninsulă prin vamă. Lumea spune că au prețuri mari, dar nu înțeleg că se cheltuiesc mulți bani ca să ajungă pe insulă.
Sînteți aici de 18 ani, mai aveți proprietăți în România?
Da, am o cabană într-o zonă mai sălbatică, lîngă Făgăraș, care se închiriază, are grijă de ea o rudă.
S-ar mai întoarce în țară românii din Tenerife?
Nu știu, nu cred, mulți vorbesc urît de țară, nu înțeleg de ce s-au mai dus la vot – la ultimele alegeri, am avut secții de votare și în Adeje, și în Santa Cruz. A votat lumea în număr foarte mare, dar nici ei nu cred că știu de ce-au făcut-o. Mie nu mi se pare corect să influențăm viața celor de-acasă. Cum să stric eu lucrurile într-o țară în care sînt turistă și consecințele votului meu nu mă afectează? Pentru că ăsta e adevărul, sîntem turiști în țara noastră, ne ducem în vizită o săptămînă, la nu știu cît timp. Sîntem cinci-șase milioane de români plecați, o țară în afară, și nu ne reprezintă nimeni aici. Vine în vizită consulatul, de două ori pe an, și cam asta e. Sînt membră a mai multor comitete de inițiativă, dar ambasadoarea îmi urează succes și atît. Ar trebui să ne ajute, să avem o colaborare, că pînă la urmă facem mai multe activități decît ei.
Dumneavoastră vă mai întoarceți?
Fetele mele nu se mai întorc, vin doar cîte o săptămînă să-și mai vadă bunicii; eu, da, m-aș întoarce să fac ceva într-o comună, să ofer cursuri de dezvoltare personală tinerilor, s-o iau de la zero. Nu mi-e frică de proiecte noi.
Ce știu spaniolii despre România?
Le-am zis: de fiecare dată cînd vă faceți insulină, trebuie să mulțumiți unui român – a inventat-o Paulescu. România nu e numai Nadia sau Halep, nu e numai sport. Au fost foarte atenți la ce le-am spus, i-am făcut curioși să ne viziteze. Niște consilieri locali vor să le organizez o vacanță în România. Nu vor să stea în hoteluri de lux: vor să meargă în zone rurale, să cunoască oamenii.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/441 din 29 ianuarie 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment